Fascinanta poveste a Reginei Maria. „Nu îmi voi lăsa țara pentru nimic în lume! Dacă va fi să murim, măcar să știe că nu murim ca niște neghiobi orbi!”

La sfârșitul perioadei interbelice, când duhul crunt al celui mai înfiorător război care a pecetluit omenirea domnea pe meleagurile românești, marele filosof Constantin Noica scria următoarele: „Într-o lume cum e cea contemporană, unde toate par a ține de o anumită lege a „degradării energiei”, unde toate decad și toate obosesc, faptul feminității e un miracol despre care încă nu se vorbește îndeajuns”.

Așadar, ” faptul feminității”. Aici își oprește scriitorul mintea și inima. Oare de ce? Prin ce se impune această scurtă sintagmă? Fiindcă atunci când citești, dumneata ca cititor, simți un tremur în genunchiul inimii, o nespusă curiozitate te cuprinde, generată de aria corticală frontală, ce răspunde de propriile tale emoții.

Este vorba de acest subiect delicat care a avut darul de a frapa omenirea timp de secole.Învăluită în mister, prezentată de mulți scriitori ca un miez de enigmă, femeia surprinde un context dedalic, contopită într-o sinteză de ansamblu. Și tainica femeie îți curge prin vine, topind ancestralul în fărâme de viață, împletite strâns și unite cu sârguință.

Da, aceasta este femeia: ființa făurită din coasta lui Adam și germenele care aduce viață, rădăcina lumii. Ea e facută ca să unească. Dar puțini sunt cei care pot pătrunde prin circumvoluțiile crustei sale aparente, dezvăluind paradoxalul celei care , descrisă ca o ființă, înglobează mai multe ființe. Este infinită. Puțini sunt cei care văd și simt inima unei femei, organul ritmic supus la cele mai grele furtuni interioare. Pentru că inima aceasta bate știința. E cuprinsă în nemărginit și trăiește chiar și atunci cand dă să se stingă. Mistică, utopie, știință? Nu. Ci doar Iubire. Citește știrea integrală pe evz.ro