Pagina de istorie: Principesa Ileana și cutiuța de pământ românesc de la Bran

Principesa Ileana a României a fost cea mai mică dintre fiicele Regelui Ferdinand I și Reginei Maria. La doar cinci ani, ea a fost încercată de viață: pe lângă refugiul la Iași, s-a produs și moartea frățiorului ei, Principele Mircea, care s-a îmbolnăvit de febră tifoidă.

În timpul refugiului din Moldova, Principesa Ileana a însoțit-o pe Regina Maria a României în timpul vizitelor făcute în spitalele unde sufereau răniții sau bolnavii de tifos. După întoarcerea triumfală la București, Principesa Ileana a fost trimisă să studieze la Colegiul Heathfield din Ascot, unde studia și sora sa, Principesa Maria, viitoarea Regină a Iugoslaviei. În 1926, dar și după aceea, ea a însoțit-o pe Regina Maria în numeroase vizite în străinătate, printre care cea din Statele Unite ale Americii și din Spania. Întoarsă în țară, Principesa Ileana a devenit conducătoarea mai multor organizații de cercetași.

A urmat cursurile Școlii de Educației Fizică din București și a fost prima femeie care a obținut brevetul de căpitan de cursă lungă în Marina Regală Română. În 1930, în Spania, l-a cunoscut pe Arhiducele Anton de Habsburg. Cei doi tineri s-au îndrăgostit, iar un an mai târziu au decis să se căsătorească. Căsătoria lor a fost oficiată în Castelul Peleș, de către monseniorul Vladimir Ghika. Pentru că tatăl său murise, Ileana a fost condusă la altar de fratele său, Regele Carol al II-lea.

Însă relațiile dintre cei doi frați au început să se deterioreze. Carol al II-lea a decis să interzică nașterea unui Habsburg pe pământ românesc. Toți cei șase copii ai Principesei Ileana s-au născut în străinătate. Ileana și Anton de Habsburg au locuit în Austria. După anexarea acestei țări de către Germania nazistă, Anton de Habsburg a intrat în atenția Gestapo-ului, care a percheziționat de mai multe ori casa în care locuia.

În Austria, Principesa Ileana a fondat un spital pentru soldații români. În 1943, a decis să revină în țară, la Bran. Ea a organizat un nou spital, în Brașov. A cunoscut drama comunizării României, iar în 30 decembrie 1947 a aflat chiar de la Regele Mihai I, cu care s-a întâlnit pe drumul dintre București și Sinaia, despre șantajul care a avut drept rezultat abdicarea Regelui.

În 4 ianuarie, Principesa Ileana a fost nevoit să plece în exil. Toată lumea din Bran a venit să își ia rămas bun de la ea. Principesa Ileana a adunat un pumn de pământ românesc, pe care l-a păstrat întreaga sa viață drept cel mai prețios lucru. În exil, în Elveția, l-a reîntâlnit pe Regele Mihai I. A plecat în Argentina, unde a fondat un cămin pentru refugiații politici români.

În 1954, a divortațat de Arhiducele Anton și s-a recăsătorit, în Statele Unite, cu un român, Ștefan Isărescu. Însă în 1961, Principesa Ileana a decis să se călugărească, după moartea fiicei sale, Maria Ilena, și după ce fiul său, Ștefan, intrase în comă. A petrecut șase ani la o mănăstire ortodoxă din Franța, apoi a fondat prima mănăstire românească ortodoxă de maici din Statele Unite, la Elwood City.

Principesa Ileana, călugărită sub numele de Maica Alexandra, a avut bucuria să revină în România după căderea comunismului, în 1990. A murit în ianuarie 1991, în mănăstirea ei, iar în mormânt a dus și pământul românesc pe care l-a purtat atâția ani de exil.