De ce nu au fost menţionate piramidele din Egipt şi Marele Sfinx în Biblie, dacă sunt vechi de mii de ani?

Piramidele și sfinxul din Giza sunt niște monumente antice impresionante, care au fost construite de vechii regi egipteni din dinastia a IV-a, în jurul anului 2500 î.Hr. Ele fac parte dintr-un complex de edificii care include Marea Piramidă, cea mai mare și mai veche dintre cele șapte minuni ale lumii antice, Marele Sfinx, o statuie uriașă cu trup de leu și cap de om, și multe alte piramide mai mici, cunoscute ca piramidele din Giza sau „piramidele regine”. Dar de ce nu au fost menţionate piramidele din Egipt şi Marele Sfinx în Biblie dacă sunt atât de vechi?

Piramidele și Sfinxul din Giza au fost martori la multe evenimente istorice și culturale din Egipt și din lumea antică, dar nu au fost menționate în Biblie, cartea sfântă a iudaismului și creștinismului. De ce? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să luăm în considerare mai mulți factori, cum ar fi datarea, contextul și scopul scrierilor biblice, precum și relația dintre poporul israelit și cel egiptean.

De ce nu au fost menţionate piramidele din Egipt şi Marele Sfinx în Biblie

În primul rând, trebuie să ținem cont de faptul că Biblia nu este o carte de istorie în sensul modern al termenului, ci mai degrabă o colecție de scrieri religioase, care au fost redactate și transmise de-a lungul a mai multor secole, de către diferiți autori și comunități, care au avut propriile lor perspective și interese.

Biblia nu pretinde să ofere o relatare exhaustivă și obiectivă a tuturor evenimentelor care au avut loc în lumea antică, ci mai degrabă să prezinte modul în care Dumnezeu a acționat în istorie pentru a-și salva și întări poporul ales, Israelul. Astfel, am putea considera că Biblia nu menționează toate detaliile geografice, politice sau culturale ale locurilor și popoarelor cu care Israelul a intrat în contact, ci doar pe cele care erau relevante pentru mesajul său teologic.

În al doilea rând, trebuie să ne întrebăm când și în ce context au fost scrise textele biblice care se referă la Egipt și la exodul poporului israelit din robia egipteană. Conform Vechiului Testament, Exodul a fost evenimentul fondator al poporului israelit, care a avut loc sub conducerea lui Moise, după ce Dumnezeu i-a trimis zece plăgi asupra Egiptului pentru a-l convinge pe faraon să-i elibereze pe evrei. După Exod, israeliții au pribegit timp de 40 de ani prin deșert, până când au ajuns la granița Canaanului, țara promisă de Dumnezeu.

Cu toate acestea, consensul istoricilor moderni este că exodul nu a avut loc în mod literal așa cum este descris în Biblie, ci mai degrabă este o poveste mitică, care a fost modelată în forma sa actuală în perioada de după exilul babilonian, în secolul al VI-lea î.Hr.

Nu există dovezi arheologice care să susțină existența unei populații numeroase de evrei în Egipt sau a unei migrații masive din Egipt spre Canaan în jurul anului 1200 î.Hr., data presupusă a exodului. Mai mult decât atât, majoritatea israeliților erau de origine canaanită și nu au participat la niciun exod din Egipt. Povestea exodului trebuie privită din punct de vedere teologic şi nu istoric, poveste care ilustrează cum Dumnezeu i-a eliberat pe israeliți din opresiune și le-a dat Legea cu cele 10 Porunci pe muntele Sinai.

Continuarea pe desprelume.ro