9 octombrie – Ziua Holocaustului în România

Data de 9 octombrie a fost aleasă drept zi a comemorării Holocaustului în România, zi cu o semnificație aparte, când au început deportările forțate, în vagoane de marfă, încuiate, a evreilor din Bucovina de Sud.

În anii de început ai celui de-Al Doilea Război Mondial s-a declanşat un val de epurări şi crime antisemite fără precedent. Şi în România a avut loc un adevărat holocaust al evreilor. Se preconizează că, în teritoriile administrate de români, au fost omorâţi în jur de 380.000 de evrei.

Pe fondul apariţiei organizaţiilor de extremă dreaptă, precum Legiunea Arhanghelului Mihail, fondată de Corneliu Zelea Codreanu, evreii devin inamicul numărul unu.

În 1941, după abdicarea regelui Carol al II lea şi preluarea puterii de către mareşalul Ion Antonescu, planul de epurare începe să fie pus în practică.

Pe 15 aprilie 1941, Antonescu spunea făţiş în Consiliul de Miniştri că:

”Dau drumul mulţimei să-i masacreze. Eu mă retrag în cetatea mea şi după ce-i masacrează pun ordine iar în rândul populației”.

Primul masacru îndreptat împotriva evreilor a avut loc la Iaşi, în perioada 27-29 iunie 1941, când a avut loc aşa numitul pogrom de la Iaşi iniţiat de mareşalul Ion Antonescu, şeful statului român. Alegerea Iaşiului ca început al atrocităţilor nu era întâmplătoare. Conform datelor de recensământ în 1930 Iaşiul avea o populaţie de peste 102.000 de cetăţeni dintre care peste 34.000 erau evrei.

Pe baza principiilor de epurare etnică iniţiate de Antonescu în Basarabia şi Bucovina, Iaşiul a fost şi el inclus în acest ”program de curăţire”.

Pe 27 iunie 1941, Antonescu dă telefon prefectului de Iaşi şi ordonă ”curăţarea Iaşiului de evrei”. Pe 27 iunie, soldaţi români de la Iaşi au omorât 400 de evrei lângă Sculeni. Victimele au fost jefuite şi bătute iar mai apoi obligate să-şi sape groapa şi executate.

Pe 28 iunie autorităţile dar şi cu ajutorul unei părţi a locuitorilor Iaşiului au început masacrele în oraş. Mulţi evrei au fost bătuţi şi omorâţi în case şi pe stradă. Alte mii au fost duşi cu forţa la sediile de poliţie şi arestaţi.

Pe 29 iunie, numită şi ”Duminica neagră”, mii de evrei din arest au fost împuşcaţi de soldaţi. Se presupune că aproape 8000 de evrei au fost omorâţi în arest şi încă 5000 în ziua precedentă pe străzi, înjunghiaţi, împuşcaţi şi bătuţi. Restul au fost duşi cu forţa către ”trenurile morţii”.

7000 de evrei au fost duşi în gara din Iaşi şi băgaţi în vagoane pentru vite. Au fost închişi, fără apă şi fără mâncare. Fără aer şi însetaţi în plină vară, mii de evrei au murit sufocaţi în trenurile morţii. Cei decedaţi erau aruncaţi direct din tren şi băgaţi în gropi comune. Nimeni nu avea voie să se apropie de garniturile de tren şi să dea ajutor muribunzilor din tren. Se spune că doar o mie au supravieţuit ”trenurilor morţii”. Rapoartele post-belice arată că 14.000 de evrei au fost omorâţi în pogromul de la Iaşi.

Evrei măcelăriţi la abatorul din București.

O altă manifestare deosebit de  violentă căreia i-au căzut victime evreii a fost consemnată la Bucureşti în perioada 21-23 ianuarie 1941 când a avut loc cunoscuta ”rebeliune legionară”.

Legionarii care formau un adevărat Guvern Legionar s-au răsculat împotriva mareşalului Ion Antonescu, liderului statului. În timpul rebeliunii legionare, membrii grupării extremiste româneşti, au desfăşurat un adevărat pogrom împotriva evreilor din Bucureşti. Ei au ridicat de pe stradă, din sinagogi sau din casele proprietate personală în jur de 1800 de evrei, cu vârste cuprinse între 18 şi 85 de ani, care au fost adunaţi de-a valma în centre legionare. Aici au fost bătuţi, schingiuiţi şi mutilaţi de legionari şi obligaţi să spună unde-şi ţineau banii şi bijuteriile.

În cele din urmă au fost duşi la un abator şi executaţi cu sânge rece. ”Au fost ucişi la abator cu instrumentele folosite de obicei pentru căsăpirea animalelor. Cel puţin 1800 de evrei,  negustori, avocaţi, medici cu nevestele şi copiii lor au murit în acea noapte la Bucureşti.

Masacrele au continuat și în Bucovina şi Basarabia.

Odată ce armata română şi germană înainta în Bucovina şi Basarabia au fost înregistrate alte omoruri îndreptate împotriva populaţiei evreieşti. Unul dintre cele mai mari măceluri a avut loc în Cernăuţi, capitala Bucovinei, acolo unde 2000 de evrei au fost ucişi de soldaţii români în cooperare cu localnicii, jandarmii şi soldaţii germani.

Alte măceluri au avut loc în ghetourile din Chişinău, Bălţi, Soroca şi Hotin unde au fost omorâţi peste 64.000 de evrei. La toate acestea se adaugă alte peste 44.000, în alte localităţi din Basarabia. Totodată, mulți evrei din Basarabia şi Bucovina, ca parte a planului de epurare a mareşalului Antonescu, au fost încolonaţi şi deportaţi în Transnistria. Au fost încolonaţi şi trimişi practic pe jos în Transnistria. Mulţi s-au înecat în Nistru, au murit pe drum iar o mare parte au decedat ca urmare a condiţiilor inumane din Transnistria. Se presupune că au murit în Transnistria în jur de 120.000 de evrei.

Din păcate, proliferarea acțiunilor legionare și rasiste au luat amploare în România după apariția partidelor extremiste, precum AUR sau SOS, care cultivă aceleași metode și aceleași teme naționaliste și de superioritate rasială.

Ceea ce caracterizează mișcările fasciste ale acestor partide este palingeneza – renașterea națiunii: ,,națiunea noastră e moartă sau decadentă, iar noi dorim renașterea ei”, bazându-se pe necunoașterea istoriei sau pe nemulțumirile aduse de anumite situații de criză.

Somnul raţiunii naşte monștri, așa că este mai mult decât o obligație morală ca instituțiile, partidele democratice, mass-media și formatorii de opinie să prezinte realitatea socială și politică și să combată aceste tendințe extremiste și rasiste, pentru ca momentele nefericite precum Holocaustul sau crimele naziste și legionare să nu se mai repete.

Comunicat de presă

Sorin Năcuță,

Deputat PNL de Iași