Jurnalul Regional Flux de stiri in timp REAL – Moldova, Iasi, Pascani
România ascunde comori încă nedescoperite, locuri pline de mister şi încărcate de legendă. Promovarea lor ar putea atrage sute de mii de turişti, însă autorităţile au, din păcate, alte priorităţi.
Unul dintre aceste locuri de legendă, care ar putea ocupa un loc fruntaş într-un top al celor mai frumoase locuri de vizitat din România este Castelul-Calendar din localitatea Zău de Câmpie, judeţul Mureş.
Construit în anul 1911 de către Istvan Ugron, ambasadorul din acele vremuri al Austro-Ungariei în Rusia, castelul este unic în lume prin arhitectura sa şi ascunde o frumoasă poveste de iubire, transformată de timp în legendă.
Unicitatea clădirii este dată de structura încăperilor care o compun. Măreţul castel este imaginea arhitectonică a unui calendar, având 365 de ferestre, câte zile are un an, 52 de camere, câte săptămâni sunt într-un an, 7 terase, câte zile sunt într-o săptămână, 12 holuri, câte luni are un an şi 4 turnuri, la fel ca anotimpurile.
Din punct de vedere spiritual, castelul reprezintă o mărturie a iubirii veşnice pe care baronul Istvan Ugron o purta pentru una dintre fiicele ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Din păcate, pretenţiile prinţesei au fost prea mari. Aceasta i-a cerut baronului să paveze drumul către castel cu bani de aur, însă dorinţa nu i-a putut fi îndeplinită, căci baronul a rămas fără bani. Câţiva ani mai târziu ea a fost ucisă, iar de atunci baronul nu s-a mai căsătorit.
Aceasta este trista poveste de dragoste neîmplinită care a dat naştere acestui edificiu.
Castelul, construit în stilul medieval francez, are o arhitectură cu totul și cu totul deosebită, însă a fost construit cu sacrificii umane imense. Oamenii locului au fost obligaţi să muncească acolo, gratuit, cu uneltele și animalele lor, timp de trei ani. Deși a fost construit din ambiţia de a face ceva deosebit pentru prinţesa Rusiei, castelul nu a fost prea des vizitat de către baronul Ugron.
În perioada comunismului, construcţia a fost preluată de stat şi a primit mai multe destinaţii în timp. Mobilierul a fost confiscat de conducerea comunistă şi transferat la Turda, unde era pe atunci centrul de judeţ. Castelul a fost, pe rând, sanatoriu pentru bolnavii de TBC, şcoală şi depozit de cereale, iar în prezent, acesta a devenit centru de plasamament aflat în subordinea Consiliului Judeţean Mureş şi adăposteşte aproximativ 70 de fete orfane.
Din păcate, starea construcţiei se agravează însă pe zi ce trece, însă autorităţile au în plan să acceseze fonduri europene pentru a-l restaura.
Mai multe pe antenasatelor.ro.
