România, țara care „plutește pe o mare de petrol și doarme pe o pernă de gaz”

„Petrolul roșu”, partea a II-a. România are o istorie spectaculoasă în industria petrolieră. Am fost pionieri în extracția țițeiului, în rafinare și în utilizarea combustibililor în iluminat sau transport.

Germanii ne-au folosit petrolul la mașinăria de război, iar sovieticii ne-au spoliat sub pretextul despăgubirilor de război. Sub regimul comunist, rafinăriile au fost dezvoltate în industrializarea forțată. După 1989, privatizarea unor rafinării a dus la închiderea sau dispariția lor, iar entități economice din Rusia nu au fost străine de afacerile din țara noastră.

„România plutește pe o mare de petrol și doarme pe o pernă de gaz”

Înainte de Al Doilea Război Mondial, țara noastră a beneficiat de resurse substanțiale proprii și a fost printre pionierii exploatării petrolului. Mașinăria de război germană s-a alimentat din plin din zăcămintele noastre, iar după terminarea războiului am fost nevoiți să plătim o bună parte din despăgubirile de război către URSS, tot cu petrol. Până în 1956, prin Sovrom Petrol, sute de mii de tone de țiței s-au scurs spre Uniunea Sovietică. Unul dintre șefii Gosplan spunea că „România plutește pe o mare de petrol și doarme pe o pernă de gaz”. Dar resursele sunt epuizabile, iar în timpul regimul comunist a fost demarat un amplu program de retehnologizare, cu mari eforturi din partea populației.

Radu Dudău, coordonator al proiectului România Eficientă: „A fost o strategie a regimului Ceaușescu de a miza mult pe acest sector al rafinăriei, pe ideea unor relații pe care le dezvoltase cu Orientul, și producția de țiței era mai semnificativă, dar aveam și importuri mari din Iran și alte țări”.

Vezi mai multe pe Stirileprotv.ro/RomaniaTeIubesc