Spaniolul care cultiva cannabis la Mironeasa i-a convins pe judecători că „grăunţele” de cocaină erau pentru consum propriu

Villarrubia fusese acuzat că, împreună cu alt spaniol şi doi italieni, înfiinţase o veritabilă plantaţie de cânepă indiană în Mironeasa. Cei patru cumpăraseră un hectar de teren în satul Urşiţa, pe care amenajaseră solarii, se dotaseră cu toate echipamentele necesare cultivării pe scară largă a plantelor şi angajaseră zilieri din sat, oamenii crezând că se ocupă de cultivarea plantelor medicinale. Preocupările agricole ale celor patru au fost supravegheate însă discret, de la distanţă, de anchetatori, care au descins la serele din Mironeasa chiar la recoltă. Cei trei parteneri ai lui Villarrubia au fost acuzaţi de trafic de droguri de risc şi au primit pedepse cuprrinse între 3 ani şi 4 luni, respectiv 3 ani şi 10 luni de detenţie. Villarrubia însă a fost judecat şi pentru trafic de droguri de mare risc, primind o pedeapsă de 5 ani şi 3 luni de închisoare.

Diferenţa dintre tratamentul juridic al traficului de droguri de risc, cum este cannabisul şi cel de droguri de mare risc, categorie în care se încadrează cocaina, este semnificativă. Prima faptă se pedepseşte cu închisoarea între 2 şi 7 ani. Pentru a doua, pedeapsa este cuprinsă între 5 şi 12 ani de detenţie. În acelaşi timp, recunoaşterea faptei permite inculpatului să beneficieze de o reducere cu o treime a limitelor pedepsei. Cele 6,6 grame de cocaină confiscate de anchetatori îl puneau pe liderul „asociaţiei agricole” în perspectiva unei condamnări severe. În primă instanţă, în faţa Tribunalului, Villarrubia a negat că ar fi deţinut cocaina în scopul comercializării, afirmând că era doar pentru consum propriu. Cum nu şi-a recunoscut în întregime faptele, nu a putut primi o pedeapsă cu reducere, iar drogul de mare risc, cocaina, i-a adus şi cea mai grea pedeapsă.

De altfel, spaniolul avusese ghinion. După arestarea grupului, proprietarul locuinţei din Mironeasa în care aceştia locuiau cu chirie a mers la imobil pentru a face curat. În holul de la intrare a văzut un ghiveci cu o plantă decorativă, yucca, uscată. A aruncat-o şi a golit ghiveciul de pământ. În interior a găsit alt ghiveci, iar între cele două, trei pacheţele de mici dimensiuni. A anunţat imediat poliţia. Pacheţelele conţineau cocaină.

În apelul declarat împotriva sentinţei de condamnare, Manuel Suarez Villarrubia a afirmat că nu acuzaţia de trafic de droguri de mare risc nu se susţine. Traficul presupune vânzare, or el nu voia să vândă cocaină, ci doar cannabis. În cursul anchetei, în sângele lui Villarrubia nu se găsiseră urme de cocaină, aşa că afirmaţiile sale că era doar consumator nu au fost crezute. Or, cocaina este eliminată din sânge în decurs de câteva zile, a argumentat spaniolul. „Niciunul dintre coinculpaţi nu a făcut vorbire în cadrul audierilor din cursul urmăririi penale şi al judecăţii în primă instanţă despre posibile preocupări ale acestuia pe linia traficului de droguri de mare risc, iar anchetatorii nu au probat existenţa vreunui act de comercializare a cocainei, fundamentându-şi acest capăt de acuzare exclusiv pe modalitatea atipică de depozitare a drogului de mare risc şi pe absenţa metaboliţilor de cocaină în probele biologice care i-au fost prelevate tardiv, la aproximativ 2 luni de la momentul privării de libertate”, au reţinut magistraţii Curţii de Apel din apelul lui Villarrubia. În apărarea sa, spaniolul a afirmat şi că urma un tratament pentru vindecarea dependenţei de droguri, tocmai din cauza cocainei.

Argumentele acestuia au fost acceptate de Curtea de Apel. Judecătorii au apreciat că probele administrate în primă instanţă fuseseră analizate eronat, „în contextul în care dovezile furnizate de acuzare nu au caracter cert şi decisiv, sunt echivoce şi lasă loc de nesiguranţă cu privire la un element esenţial cauzei, acela al motivului pentru care Villarrubia a deţinut cantitatea de 6,6 grame de cocaină”. Anchetatorii aduseseră dovezi clare în privinţa preocupărilor lui Villarrubia doar pentru cannabis, nu şi pentru cocaină, fără a prezenta indicii privind măcar un act de comercializare a cocainei. Ca urmare, spaniolul putea fi condamnat doar pentru trafic de droguri de risc, la cel mult 4 ani şi 8 luni de închisoare, în condiţiile în care îşi recunoscuse această faptă. De la 5 ani şi 3 luni de închisoare, pedeapsa i-a fost redusă la 4 ani de detenţie.
Continuare pe Ziaruldeiasi.ro