Dacă activitatea continuă sau, mai rău, se grăbește, ar putea în cele din urmă să rupă cantități masive de gheață

Ghețarul Thwaites a fost poreclit Ghețarul Doomsday, deoarece este foarte mare – 192.000 kilometri pătrați – este puțin mai mic decât statul Kansas din SUA – și se topește într-un ritm îngrijorător. Drept urmare, viitorul stratului de gheață din Antarctica de Vest rămâne cel mai mare punct de incertitudine pentru creșterea nivelului mării.

„Vestea bună este că acum, pentru prima dată, colectăm date necesare pentru modelarea dinamicii ghețarului”, spune oceanograful Anna Wåhlin de la Universitatea din Gothenburg din Suedia.

„Aceste date ne vor ajuta să calculăm mai bine topirea gheții în viitor. Cu ajutorul noilor tehnologii putem reduce marea incertitudine care planează acum în jurul variațiilor globale ale nivelului mării”.

Informațiile au fost colectate de un vehicul submersibil numit Ran, care s-a scufundat adânc sub gheața groasă pentru a măsura puterea, temperatura, salinitatea și conținutul de oxigen al curenților oceanici subiacenți. Călătoria a avut un  succes mult mai mare decât sperau oamenii de știință, dar rezultatele nu au fost atât de promițătoare.

Chiar acum, ghețarul Thwaites reprezintă aproximativ 10% din creșterea actuală a nivelului mării

În cele din urmă, trei fluxuri de apă caldă au fost identificate de cercetători. Se credea că fluxurile de apă adâncă din est erau blocate de o creastă subacvatică din apropiere, dar noile date de la Ran sugerează că acești curenți adânci își găsesc încă drumul în golf.

„Canalele pentru accesul la apă caldă și atacarea Thwaites nu ne erau cunoscute înainte de cercetare”, spune oceanograful Alastair Graham de la Universitatea din Florida de Sud.

Pericolul: În cele din urmă, acest lucru înseamnă că apele calde și sărate pătrund în cavitatea de sub raftul de gheață aş gheţarului Thwaites de pe ambele părți ale punctului său principal de fixare din nord, eventual destabilizând întreaga structură. Încă nu este clar cât de mult din căldura disponibilă contribuie de fapt la topirea acestui punct principal de fixare, dar autorii prezic că energia transportată de un singur curent local este suficientă pentru a topi gheața de mai sus cu o rată de peste 86.000 de kilograme (aproximativ 95 de tone) pe an.

„Acest punct de fixare este una dintre ultimele caracteristici de sprijin care împiedică fluxul de gheață din amonte, iar observațiile prin satelit indică faptul că întinderea sa a scăzut în ultimele decenii”, scriu autorii studiului. Ziua mondială a condamnării ar putea sosi mai repede decât am crezut, relatează sciencealert.