Shanay-timpishka, cunoscut ca „râul care fierbe”, nu seamănă cu niciun alt loc de pe Pământ. Se spune că, în adâncurile pădurii tropicale amazoniene, conchistadorii au dat peste un râu cu ape clocotitoare. Până de curând, această poveste părea doar o exagerare a imaginației colective, însă realitatea ascunsă în spatele legendei s-a dovedit a fi la fel de fascinantă pe cât este de inedită.
Râul Shanay-timpishka din Peru, cunoscut și sub numele de „La Bomba” sau pur și simplu „Râul Fierbinte” este un fenomen natural pe care comunitățile indigene îl cunosc de secole.
Totuși, existența sa a fost pusă la îndoială mult timp de către experți, guverne și chiar de industria combustibililor fosili. Și pentru un motiv întemeiat: râurile termale sunt, de obicei, legate de prezența activității vulcanice, iar Amazonul este departe de orice vulcan activ. Cel mai apropiat centru vulcanic se află la peste 700 de kilometri distanță.[sursa]
Din poveste în realitate: descoperirea științifică
În anul 2011, râul a fost studiat pentru prima dată de un cercetător în geotermie, Andrés Ruzo, care auzise de acest loc de la bunicul său. Fascinat de legendă, Ruzo a început să caute răspunsuri și, printr-o întâmplare norocoasă, mătușa sa l-a pus în legătură cu soția unui șaman care proteja râul.
După o expediție dificilă, Ruzo a ajuns la râul cu o lungime de peste 6 kilometri și a descoperit că apa fierbinte avea o temperatură medie de 86°C. În mod surprinzător, el a constatat că apa, rece la izvor, se încălzea doar după ce trecea printr-un izvor geotermal aflat sub o formațiune de stâncă asemănătoare unui cap de șarpe – un simbol sacru în mitologia locală. Spiritul șarpelui uriaș, conform tradiției, este „mama” râului, dătătoare de ape calde și reci.
Râul care fierbe: un fenomen rar și periculos
Studiile lui Ruzo au confirmat că acest râu este unic: creează temperaturi extreme fără a avea legătură cu vulcanismul. Într-un discurs TED din 2014, el a explicat mecanismele posibile: ghețarii din Anzi ar putea alimenta râul, topindu-se și infiltrându-se adânc sub pământ, unde sunt încălzite de energia geotermală a planetei înainte de a reemerge în pădure.[sursa]
Prezența în apropierea râului este însă extrem de periculoasă. Ruzo a observat numeroase animale surprinse de apele clocotitoare, procesul fiind de-a dreptul înfricoșător. „Primele lucrururi care dispar sunt ochii – se gătesc rapid, devenind lăptoși. Animalele încearcă să înoate, dar apa fierbinte le slăbește forța, iar carnea li se coace pe os. În cele din urmă, se îneacă, iar apa fierbinte le gătește din interior.”, a povestit Ruzo cu emoție în timpul discursului său.
O minune a naturii amenințată
Fenomenul unic al râului Shanay-timpishka nu este doar o curiozitate științifică. Regiunea care-l înconjoară este amenințată constant de defrișări ilegale, dezvoltatori economici și exploatarea combustibililor fosili. Ruzo a reușit să obțină acordul șamanului pentru a studia râul, dar cu o condiție simbolică: să toarne înapoi în pământ apa pe care o colecta pentru analize, astfel încât „apele să-și găsească drumul înapoi acasă.”
Pentru comunitățile locale, râul are o semnificație sacră. Pentru cercetători, este o enigmă geotermală de neegalat. Însă, pentru tăietorii de lemne și crescătorii de vite, este doar o altă resursă de exploatat. Într-o regiune vastă și slab protejată, Shanay-timpishka riscă să devină o victimă a neglijenței umane.
Ruzo a încheiat discursul său TED cu un apel la acțiune, subliniind necesitatea protejării râului. „Pentru șaman, râul este sacru. Pentru guvernul peruvian, este doar o întindere neprotejată de teren. Scopul meu este să mă asigur că oricine controlează acest loc înțelege unicitatea și importanța râului clocotitor.”
Shanay-timpishka nu este doar o legendă, ci o lecție despre fragilitatea naturii și responsabilitatea noastră de a o proteja.
Sursa: Descoperiri.ro