Maturizarea copilului trece prin părinți. Ce faci când copilul dă vina vina pe alții

Copiii pot fi ființele cele mai iertătoare din univers. Sună nebunește? Iată cum am ajuns la această concluzie.

Am auzit de prea multe ori: „Nu mă înţelegeţi greşit, părinții mei erau oameni buni. Dar uneori viața era prea grea. S-au străduit”.

„E vina ta, copile!” – trauma unor întregi generații

Deodată adultul redevine copilul care apără onoarea părinților. Nimeni nu are părinţi perfecți. Totuși, copiii tind să uite momentele cele mai urâte legate de părinți. Dar nu uită să se învinovățească chiar pe ei: “mă băteau pentru că eram neascultătoare”, “meritam”, ”m-au făcut om”, etc.

Dacă noi, adulții de astăzi nu scăpăm de acel ”e vina ta, copile!” nu putem crește. Și mai ales nu putem crește copii sănătoși emoțional.

Maturizarea copilului. Iertarea este cea mai importantă

În procesul de vindecare, iertarea este cea mai importantă. Graba de a-i ierta pe ceilalți ne blochează restul sentimentelor înainte de a apuca să le exprimăm. Ne împiedică să ne conectăm cu propria noastră ființă.

Ar trebui să începem cu a redeveni copii. Și odată copii să spunem “nu trebuia să-mi faci asta”. În felul acesta vom simți compasiunea pentru noi înşine, dar şi pentru ceilalţi. În loc să lăsăm trecutul în pace, ar fi mai bine să ne permitem să simțim lucrurile negative legate de el pentru a ne putea elibera. Să demitizăm acel atât de bine cunoscut ”de morți numai de bine.”

Blamarea, acuzarea vinovaților este ca un tunel prin care trebuie să trecem pentru a ne elibera. Eliberarea noastră depinde de trecerea prin acest tunel.

Neasumarea responsabilității este un pas spre maturizarea copiilor

Din punctul de vedere al unui copil, viaţa i se înâmplă, copilul e la mila universului. Din acest punct de vedere, părintele e un zeu. De aceea copilul consideră că e vina părintelui că vremea nu e bună.

Nu există nimic rafinat în copilărie. La fel cum minciuna e normală, așa este și învinovățirea celorlaţi.

Conflictele nu pot fi evitate, dar sunt chiar necesare, planul de dezvoltare include și păstrarea sentimentului de dragoste când nu ești de acord cu celălalt.

În stadiul de atașament, cel mai important este ca un copil să învețe să aibă încredere. Pentru copilul mai mare este importantă rezolvarea conflictelor cu respect și fără pierderea demnității.

Maturizarea copilului. Cum rezolvă copiii conflictele

Iniţial sunt şocaţi că mama sau tata îi refuză, se simt trădaţi, așa că apare protestul. Este foarte clar ce doreşte copilul.

Învinovățirea celuilalt este protestul imatur al copilului care nu obține ce vrea.

În fapt, este prima încercare de independenţă a copilului: „nu-mi dai ce vreau, ţip”. Este greu de suportat? Da, dar e important să înţelegem că aşa devine autonom. Continuarea pe smartwoman.hotnews.ro