STIRI DE ULTIMA ORA
Acasă » EVENIMENT » Misterul caselor din copaci care depășesc un bloc cu 10 etaje. Cum trăiesc la 50 de metri înălțime, de frica spiritelor și vrăjitorilor, triburile de canibali
pmp

Misterul caselor din copaci care depășesc un bloc cu 10 etaje. Cum trăiesc la 50 de metri înălțime, de frica spiritelor și vrăjitorilor, triburile de canibali

În junglele din Papua Noua Guinee, un trib renumit pentru practicile sale canibalice construiește printre cele mai înalte și bizare locuințe din lume, unele la o înălțime de peste 45 de metri. Majoritatea sunt construite de frica spiritelor rele și a vrăjitorilor.

Ads

De-a lungul secolelor, oamenii au ridicat locuințe de toate felurile, de la cele subterane, la cele situate la înălțimi considerabile. Evident, cele situate la extreme sunt cele care impresionează cel mai mult. Ei bine, într-un top al celor mai bizare și misterioase locuințe din lume sunt cele construite în Papua Noua Guinee, în mijlocul junglei tropicale. Este vorba despre case în copaci, dar nu pentru joaca copiilor, ci pentru a adăposti clanuri întregi, la niște înălțimi amețitoare. Efectiv, casele sunt la o înălțime care ajunge și la 45 de metri.

Întreaga structură, în care locuiesc și câte 20 de oameni, este susținută doar de trunchiul copacului și crengile sale. Motivele pentru care triburile din Papua construiesc aceste case sunt și mai bizare. Mai precis, aceștia nu doresc să fie prinși de spirite sau vrăjitori în timpul nopții. Evident, sunt și o serie de rațiuni practice.

Triburile canibalilor din Papua

Pentru a înțelege mai bine aceste tipuri de locuințe, trebuie să vorbim în primul rând despre cei care le construiesc. Aceștia sunt triburile din Papua Noua Guinee. Aceasta este o țară insulară din Oceania, mai precis, regiunea Melanezia, situată în sud-vestul Oceanului Pacific, la nord de Australia. Papua ocupă jumătatea estică a insulei Noua Guinee și sute de insule mai mici din jur.

Țara are peste 8,9 milioane de locuitori și o diversitate culturală uriașă, vorbindu-se peste 800–1.000 de limbi și dialecte indigene. Limbile oficiale sunt engleza, tok pisin, hiri motu și limbajul semnelor. Practic, ca formă de guvernământ, este o monarhie constituțională în cadrul Commonwealth-ului (șeful statului este Regele Charles al III-lea, reprezentat de un guvernator general), cu un sistem parlamentar condus de un prim-ministru.

Relieful țării este dominat de munți înalți, vulcani activi, păduri tropicale dense și râuri mari. Ceea ce face această țară unică este numărul mare de culturi tribale vii. Practic, sunt comunități tradiționale izolate, unde obiceiurile, dansurile și pictura corporală s-au păstrat nealterate. Unele sunt la nivelul neoliticului și chiar al triburilor de vânători-culegători.

Printre aceste triburi sunt și cei din neamul korowai, un popor care a trăit izolat până în anii ’70. Adică până la acea dată nu au luat contact cu lumea din exterior, cu alte civilizații, ducând un stil de viață vechi de câteva mii de ani. Populația lor este estimată la aproximativ 4.400 de persoane și trăiesc în sud-estul regiunii Papua și în Indonezia, la aproximativ 150 de kilometri în interiorul continentului față de Marea Arafura. Vorbesc o limbă trans-noi-guineeană și se îndeletnicesc cu vânătoarea și culesul. În special cu vânătoarea de mistreți, pescuitul, dar și cu recoltarea palmierului de sago, care reprezintă alimentația de bază. Cunosc și grădinăritul, cultivând cartofi dulci, dar și banani.

Au rămas faimoși pentru practicarea canibalismului. În momentul de față s-a renunțat la acest obicei, dar atunci când au fost descoperiți de misionari, în anii ’70, încă îl practicau. Nu era un canibalism de subzistență, ci unul ritualic. Practic, își consumau rivalii uciși în luptă. În anii 2005–2006, Paul Raffaele efectua o călătorie de documentare pentru Smithsonian Magazine în Papua Noua Guinee. Doi vânători, Bailom și Kilikili, au povestit cum au ucis un om bănuit de vrăjitorie. L-au eviscerat împreună cu tribul și l-au mâncat. Cu această ocazie, cei doi canibali au dezvăluit și ce gust are carnea de om.

În funcție de vârstă, omul are gust fie de carne de porc, fie de cazuar tânăr (un soi de struț din zona Pacificului). „În folclorul canibalilor, relatat în multe cărți și articole, omului pregătit pentru a fi consumat i se spunea «porcul cel lung», datorită gustului similar”, spune Paul Raffaele în reportajul său. Tocmai de aceea, tribul pregătește carnea umană la fel ca pe cea de porc. Alți războinici, precum Bailom, au mărturisit jurnalistului că, de fapt, carnea de om poate avea gustul celei de cazuar tânăr. Adică puțin mai dură, asemănătoare cu cea de vânat, dar cu o savoare aparte. „Creierul este favoritul meu”, povestea vânătorul Bailom, acum două decenii, jurnalistului Paul Raffaele.

„Khakhua”, inamicul războinicilor pădurii

Acești korowai, foștii războinici-canibali, trăiesc în clanuri patriarhale, pe principii de rudenie. Credințele tradiționale se concentrează în jurul spiritelor, strămoșilor și conceptului de khakhua. Acestea din urmă sunt fie spirite malefice, fie practici de vrăjitorie asociate cu boala și moartea. Khakhua sunt vânați de războinici. Ei practicau magie neagră și trebuiau, conform credințelor korowai, uciși și apoi mâncați în mod ritualic.

În cultura tribului korowai, vânătoarea și executarea vrăjitorilor khakhua nu sunt privite ca acte de canibalism sau crime, ci ca o formă tradițională de justiție și autoapărare. Ei considerau că acești vrăjitori, cu ajutorul magiei negre, consumă victimele din interior. „Desigur că nu mâncăm oameni. Noi nu mâncăm oameni, noi mâncăm doar khakhua”, explica Boas, membru al tribului korowai, pentru Paul Raffaele în „Sleeping with Cannibals”, spunând că, în viziunea lor, corpul posedat de un vrăjitor nu mai aparține unei ființe umane, ci unui demon.

„Răzbunarea face parte din cultura noastră, așa că, atunci când un khakhua mănâncă o persoană, oamenii îl mănâncă pe khakhua. Este normal. Nu mă simt trist că l-am ucis pe Bunop, chiar dacă mi-a fost prieten (…) chiar înainte să moară, vărul meu mi-a spus că Bunop era un khakhua și că îl mânca pe dinăuntru. Așa că l-am prins, l-am legat și l-am dus la un pârâu, unde am tras cu săgeți în el… Vărul meu era pe moarte când mi-a spus asta și nu ar fi mințit”, preciza Bailom, membru al clanului Yafufla, despre uciderea unui prieten acuzat de vrăjitorie.

Casele de dincolo de lumea spiritelor

Ei bine, tocmai această credință în „khakhua” și puterile lor malefice i-a determinat pe oamenii tribului korowai să realizeze o arhitectură unică în junglele dese și mlăștinoase din Papua. Și anume case în copaci. Și atunci când spunem case în copaci ne referim la locuințe rudimentare situate la o înălțime amețitoare. La cel puțin 15 metri deasupra solului și, în general, ajung la 40–50 de metri, în arborii foarte înalți.

În cultura tribului korowai, vânătoarea și executarea vrăjitorilor khakhua nu sunt privite ca acte de canibalism sau crime, ci ca o formă tradițională de justiție și autoapărare. Ei considerau că acești vrăjitori, cu ajutorul magiei negre, consumă victimele din interior. „Desigur că nu mâncăm oameni. Noi nu mâncăm oameni, noi mâncăm doar khakhua”, explica Boas, membru al tribului korowai, pentru Paul Raffaele în „Sleeping with Cannibals”, spunând că, în viziunea lor, corpul posedat de un vrăjitor nu mai aparține unei ființe umane, ci unui demon.

„Răzbunarea face parte din cultura noastră, așa că, atunci când un khakhua mănâncă o persoană, oamenii îl mănâncă pe khakhua. Este normal. Nu mă simt trist că l-am ucis pe Bunop, chiar dacă mi-a fost prieten (…) chiar înainte să moară, vărul meu mi-a spus că Bunop era un khakhua și că îl mânca pe dinăuntru. Așa că l-am prins, l-am legat și l-am dus la un pârâu, unde am tras cu săgeți în el… Vărul meu era pe moarte când mi-a spus asta și nu ar fi mințit”, preciza Bailom, membru al clanului Yafufla, despre uciderea unui prieten acuzat de vrăjitorie.

Casele de dincolo de lumea spiritelor

Ei bine, tocmai această credință în „khakhua” și puterile lor malefice i-a determinat pe oamenii tribului korowai să realizeze o arhitectură unică în junglele dese și mlăștinoase din Papua. Și anume case în copaci. Și atunci când spunem case în copaci ne referim la locuințe rudimentare situate la o înălțime amețitoare. La cel puțin 15 metri deasupra solului și, în general, ajung la 40–50 de metri, în arborii foarte înalți.

Practic, sunt la o înălțime mai mare decât un bloc cu 10 etaje. Casele sunt construite rudimentar, așa cum am mai precizat, pe platforme din lemn și împletituri, din frunze de palmier de sago, scoarță de copac și fibre de ratan. În aceste locuințe trăiesc familii extinse. Interiorul este împărțit în zone sau camere distincte, unde bărbații și femeile dorm separat, fiecare zonă având propriul foc. Casele au o durată de viață limitată, de maximum 5 ani.

casă korowai
Casă Korowai Foto: wikipedia 

Tocmai de aceea, korowai măsoară timpul în numărul de case construite. Scopul acestor case la înălțime este și unul foarte practic, dincolo de partea spirituală. Adică îi ajută să se ferească de inundații, insecte, animale sălbatice, dar și de triburi rivale.

În general, korowai trăiesc în grupuri de câte șase familii, grupate în case din copaci. „Aceste locuințe îi protejează de inundații, țânțari, animale sălbatice, incendii și atacurile triburilor inamice, precum și de spiritele malefice care, potrivit credințelor lor, mișună la suprafața pământului. Nu formează așezări mari, ci trăiesc în grupuri de câte cinci sau șase familii, ale căror locuințe sunt construite în apropiere unele de altele, deasupra terenurilor pe care le cultivă. Casele din copaci sunt împărțite în două sau trei spații dreptunghiulare, în care bărbații și femeile din familiile poligame, alcătuite din 6–8 persoane, locuiesc separat, împreună cu animalele lor”, precizează și specialiștii de la Habitatio, un proiect al Universității de Tehnologie și Economie din Budapesta, Departamentul de Proiectare a Clădirilor Rezidențiale.

Sursa: Adevărul.ro

About Redacția

Lasă un răspuns

x

Vezi și

ZDI: Primar dat pe mâna DNA. A permis firmelor locale să circule pe un pasaj șubred. În schimb, „veneticii” sunt păziți de Poliția Locală și obligați să ocolească 40 de kilometri

Primarul municipiului Pașcani, liberalul Marius Pintilie, a fost reclamat la DNA pentru abuz în serviciu ...