“Ursul de Aur”, adjudecat de Adina Pintilie

Juriul Berlinalei, prezidat de regizorul, producătorul şi scenaristul german Tom Tykwer şi format din actriţa belgiană Cécile de France, de fotograful spaniol Chema Prado, de producătoarea americană Adele Romanski, compozitorul japonez Ryūichi Sakamotoşi criticul american Stephanie Zacharek, a surprins în seara de sâmbătă acordând Ursul de Aur acestei pelicule semnate de regizoarea Adina Pintilie, un film psihologic, o explorare la jumătatea distanţei dintre ficţiune şi documentar despre intimitate şi sexualitate, după o ediţie marcată de dezbateri despre locul femeilor în a şaptea artă. Această peliculă este o alegere surpriză pentru cel mai râvnit premiu al Berlinalei.

Experimentând curajos atât la nivel de conţinut cât şi de limbaj cinematografic, filmul Nu mă atinge-mă este o investigare personală a ideii de intimitate, a nevoii umane de contact autentic. O femeie şi doi bărbaţi se află în căutarea intimităţii. Pierdute în imensitatea rece a oraşului, singurătăţile lor se întâlnesc – întâmplător sau din voia destinului – într-o stranie încercare de contact.

Între manual de dezvoltare personală şi exerciţiu formal, filmul umăreşte eforturile unei femei (actriţa britanică Laura Benson) de a-şi depăşi fobia contactelor fizice. De la terapie de grup la experienţe plătite, regizoarea amestecă personaje ficţionale şi personaje reale care îşi joacă propriul rol. Această incursiune în intimitate, prin ochii a două femei, actriţa şi regizoarea, prezentă şi ea uneori pe ecran, a sedus un al doilea juriu, cel care i-a atribuit Premiul pentru cel mai bun film de debut.

„Filmat pe o perioadă de 10 săptămâni, între anii 2015 şi 2017, cu o distribuţie mixtă de actori profesionişti (Tomas Lemarquis, Laura Benson) şi persoane reale, Nu mă atinge-mă este o explorare personală care pune sub semnul întrebării ideile preconcepute pe care le avem despre intimitate, ca aspect fundamental al existenţei umane”.

Pelicula a creat și controverse. După cum titra presa străină, mai mulţi spectatori au părăsit sala la scurt timp de la începerea proiecţiei, dar publicul rămas în sală a aplaudat îndelung filmul regizat de româncă.

Adina Pintilie s-a născut la Bucureşti pe 12 ianuarie 1980 şi a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, la secţia regie de film, în anul 2008. A devenit cunoscută cu scurtmetrajul Balastiera #186 şi mediumetrajele Nu te supăra, dar… şi Oxigen.

Regizoarea a declarat că nu se aştepta să obţină Ursul de Aur cu această peliculă în care mai multe personaje caută intimitatea, dar în acelaşi timp se tem de ea: „Este atât de important că acest lucru se întâmplă pentru că ne-ar plăcea ca dialogul pe care îl propuneTouch me not să ajungă peste tot în lume. Vă invităm, deci, pe voi, spectatorii, la dialog”, a declarat vădit emoţionată regizoarea la primirea premiului.

Adina Pintilie a mărturisit totodată că se află într-o „stare febrilă” în urma unei gripei contractate – o stare perfect adecvată, după cum a precizat regizoarea, pentru acceptarea premiului.

Touch me not a divizat publicul celei de-a 68-a ediţii a Festivalului de Film de la Berlin şi a fost o alegere surpriză pentru cel mai râvnit premiu de la Berlinală, care prezintă anual cineaşti consacraţi, dar şi noi nume din industria cinematografică – şocând o parte a audienţei cu scenele sale explicite.

„Nu este despre ce poate face cinema-ul, ci despre unde poate duce”, a declarat preşedintele juriului, regizorul german, Tom Tykwer.

O altă regizoare a obţinut Marele Premiu al Juriului: poloneza Malgorzata Szumowska pentru Twarz, un portret grotesc al consumismului. Filmul semnat de Malgorzata Szumowska este, aşa cum a explicat regizoarea la primirea premiului, un avertisment asupra stării de lucruri din ţara sa, “dar şi din întreaga Europă şi din lume”. Prin intermediul destinului unui personaj marginal, care lucrează la ridicarea celei mai mari statui din lume a lui Christos şi este gata să-şi piardă viaţa în această muncă, Twarz recurge la toate armele, inclusive cele mai dure, cum ar fi satira.

Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor a mers către Wes Anderson pentru Isle of dog (Insula câinilor), o fantezie a desenelor animate în stil japonez, în care acţiunea se petrece într-o insulă niponă imaginară. Premiul a fost primit de Bill Murray, alături de Bryan Cranston. Bill Murray, cel care şi-a împrumutat vocea acestui film de animaţie: “Am venit cu câinii şi plec cu un Urs”, a spus el cu umor.

Ursul de Argint Alfred Bauer, care recompensează peliculele ce aduc noi perspective în cinema, i-a revenit lui Marcelo Martinessi pentru Las Herederas.

Premiul pentru cel mai bun actor a recompensat evoluţia tânărului Anthony Bajon din pelicula La prière de Cédric Kahn, un film despre misticism şi rugăciune opuse devierii produse de droguri.

Premiul pentru cea mai bună actriţă a fost câştigat de Ana Brun pentru Las Herederas, cinema-ul latino plecând astfel de la Berlin cu două premii importante.

Ediţia din acest an, marcată de implicare politică, a premiat femeile. Şi în Las Herederas descoperim o simfonie feminină. Ana Brun a declarat la primirea premiului: “Aş vrea să dedic această distincţie femeilor din ţara mea, Paraguay, care sunt luptătoare”.

Filmul spune povestea lui Chela şi Chiquita, un cuplu de lesbiene care trăieşte împreună de 30 de ani. Când tonica Chiquita este arestată pentru fraudă fiscală, Chela descoperă că nu este atât de afectată emoţional cum credea că va fi şi că îşi poate construi o nouă viaţă.

Manuel Alcalá şi Alonso Ruizpalacios şi-au adjudecat Ursul de Argint pentru scenografia filmului Museo, un film interesant, dar nu perfect, iar Ursul de Argint pentru cea mai bună contribuţie artistică a recompemsat-o pe Elena Okopnaya pentruDovlatov.

Cel mai bun documetar a fost consacrat La valse de Waldheim, al austriecei Ruth Beckermann, care narează alegerea fostului secretar al Naţiunilor Unite la preşedinţia Austriei în 1986, în timp ce revelaţiile asupra trecutului său din cel de al Doilea Război Mondial erau din ce în ce mai numeroase.

Un Urs de Onoare pentru întreaga carieră l-a omagiat pe actorul Willem Dafoe

Printre deziluzionaţii acestei ediţii se numără în primul rând Germania, care n-a obţinut niciun premiu, deşi mulţi critici şi publicul au apreciat In the Aisles de Thomas Stuber, povestea tristă de dragoste dintre doi angajaţi dintr-un mare magazin dintr-o provincie germană.

Între favoriţii care n-au fost premiaţi trebuie amintit şi filmul norvegian U:Juli 22 sau anti-musicalul în alb şi negru Season of a devil al filipinezului Lav Diaz, care în 2016 a câştigat la Berlin Premiul Alfred Bauer.

Niciun premiu major n-a ajuns în Italia, prezentă în concurs cu Figlia mia de Laura Bispuri, interpretat de Valeria Golino şi Alba Rohrwacher. Italienii şi-au adjudecat totuşi o Menţiune specială în secţiunea Generation Kplus acordată peliculei Cena d’aragoste de Gregorio Franchetti.

Filmul poetic al bulgarului Lazarov, Aga, a încântat publicul. Regizorul Markus Imhoof, care semnează Eldorado, a fost de asemenea în cursa pentru Ursul de Aur. Filmul vorbeşte despe migranţi, plecând de la o istorie pesonală din timpul celui de al Doilea Război Mondial, când familia regizorului suedez a adoptat o fugară de origine italiană care nu avea dreptul de azil.

Nu putem să omitem baia de mulţime de la Berlinală pentru ex-vampirul Robert Pattison, protagonistul peliculei Damsel, în care interpretează rolul unui “idiot” îndrăgostit de logodnica sa PeneLopa (Mia Wasikowska). O mare căldură a fanilor şi, totodată, o mare răceală din partea criticii.