Jurnalul Regional Flux de stiri in timp REAL – Moldova, Iasi, Pascani
Deşi mămăliga, preparatul tradiţional al românilor, este adesea percepută ca un simbol al bucătăriei străvechi, istoria sa dezvăluie o poveste mai recentă.
În ciuda imaginii sale ca fiind un preparat ancestral, unii gândindu-se că ar fi fost consumată şi în vremea dacilor, mămăliga are o istorie relativ scurtă în România, având la bază porumbul. Această plantă a început să fie cultivată aici doar în urmă cu aproximativ 300 de ani, într-un ciclu fluctuant în care cultivarea a fost uneori abandonată.
În plus, mămăliga nu este un preparat exclusiv românesc. Utilizarea porumbului în preparate culinare a fost o practică răspândită în diverse colțuri ale lumii cu mult înainte ca aceasta să ajungă în România. Astfel, mămăliga are o istorie internațională care se întinde pe mii de ani.
În ciuda originii sale mai recente în contextul românesc, mămăliga a reușit să își câştige locul de cinste în gastronomia tradițională românească, având un rol important ca garnitură pentru numeroase preparate tradiționale. Deşi imaginea sa evocă adesea reminiscenţe ale trecutului îndepărtat, mămăliga a devenit un simbol culinar al unei epoci mai recente în România.
Descoperirea unui superaliment
La sfârșitul secolului al XV-lea, Cristofor Columb a ajuns în insulele Americii Centrale, fără a bănui că descoperise un întreg continent nou.
În următoarele decenii, exploratorii din secolul al XVI-lea, în special conquistadorii care căutau aur și teritorii de cucerit, au început să recunoască importanța unui ingredient esențial al culturii indigene: porumbul.
Hernán Cortés, renumitul conquistador care a cucerit Yucatanul și capitala faimosului rege aztec Montezuma, a fost printre primii care a observat impactul fundamental al porumbului asupra dietelor aztecilor.
Impresionat de omniprezența porumbului în bucătăria aztecă, Cortés a trimis primele mostre de porumb în Europa pentru a fi analizate și cultivate. În paralel, pe continentul nord-american, coloniștii englezi din secolul al XVII-lea au descoperit porumbul de la amerindieni și au început să-l cultive, extinzând ulterior această tradiție în Europa.
Acest superaliment a adus o adevărată revoluție în agricultură, grație productivității sale ridicate și adaptabilității la diverse condiții climatice. Porumbul s-a dovedit a fi extrem de versatil, fiind utilizat atât ca furaj, cât și ca aliment de bază.
Prima sa apariție în artă a fost documentată într-o encrustare pe coperta unei lucrări a savantului elvețian Leonhard Fuchs, intitulată „De Historia Stirpium”, publicată în anul 1542 la Basel. Aceasta subliniază că porumbul a început să fie cultivat în Europa aproape imediat după descoperirea sa în America Centrală.
Începând cu începutul secolului al XVI-lea, porumbul a fost cultivat în Spania și Portugalia, grație plantelor aduse de Columb în primele sale expediții. Portughezii au extins rapid cultura porumbului în coloniile lor din Africa, iar în scurt timp, acesta s-a răspândit în aproape întreaga Europă.
În China, porumbul a fost cultivat încă din secolul al XVIII-lea și a ajuns rapid în Japonia și Coreea, marcând o expansiune globală a acestui aliment revoluționar.
Cum a devenit mămăliga preparatul tradiţional al românilor
Porumbul a ajuns să fie cultivat în România abia la două secole după ce a fost adus în Spania și Portugalia, provocând o adevărată revoluție alimentară, în special în mediul rural. Istoricul Nicolae Iorga a menționat că prima introducere a porumbului în apropierea Țărilor Române a avut loc în Timișoara, în anul 1690, pe atunci parte a Imperiului Habsburgic.
Turcii nu cunoşteau porumbul şi nu-l cereau ca tribut
În Țările Române, porumbul a fost cultivat intens datorită unui avantaj strategic: turcii, nefiind familiarizați cu această plantă, nu o solicitau ca tribut. Această lipsă de interes a fost un factor esențial în adoptarea rapidă și pe scară largă a porumbului.
Cu toate acestea, popularitatea porumbului a cunoscut și momente de declin. Lipsa spațiilor de stocare adecvate și igienice, alături de o dietă excesiv bazată pe porumb, au dus la apariția pelagrei, o boală devastatoare în satele românești. Pelagra, cauzată de deficitul de niacină sau triptofan, a dus la o reducere drastică a consumului de mălai și, în anumite zone, chiar la întreruperea cultivării porumbului.
Numele porumbului în limba română are origini interesante. În engleză, planta este cunoscută sub numele de „maize” sau „corn”. Românii i-au spus „porumb” deoarece știuletele le amintea de o pasăre. În Moldova, planta a fost numită „păpușoi”, datorită asemănării știuletelui încărcat cu „mătasea” specifică cu o păpușă.
Astfel, porumbul a devenit nu doar o cultură importantă din punct de vedere agricol, ci și un element cultural semnificativ, reflectând ingeniozitatea și adaptabilitatea țăranilor români în fața provocărilor vremii.
Relativ recent a devenit mămăliga preparatul tradiţional al românilor
Mămăliga din Făină de Porumb: O Inovație Relativ Recentă în Bucătăria Românească
Românii obişnuiau să prepare şi să consume un fel de mămăligă de secole, dar inițial, aceasta nu era preparată din făină de porumb. Tradițional, era mai mult un terci din mei sau hrișcă. Odată cu introducerea porumbului în culturile agricole, terciul din mei sau hrișcă a dispărut aproape complet din alimentația sătenilor.
Mămăliga din făină de porumb s-a dovedit a fi mai gustoasă și mai sățioasă. În plus, porumbul era ieftin, ușor de cultivat și neinteresant pentru turci, fiind astfel disponibil în abundență.
Mămăliga a devenit rapid mâncarea de bază a țăranilor săraci, fiind consumată atât caldă, cât și rece. Deși nu se știe exact când au început românii să facă mămăligă din făină de porumb, cel mai probabil aceasta s-a întâmplat în secolul al XVIII-lea, acum aproximativ 300 de ani. Prima mențiune documentară a mămăligii datează din secolul al XIX-lea, când este descrisă în surse franceze din anul 1873 ca un „preparat din fulgi de porumb”.
O legendă spune că mămăliga din porumb a fost preparată pentru prima dată în Vaslui, de către o țărancă, la începutul secolului al XIX-lea, care a înlocuit meiul cu făina de porumb. Etimologia cuvântului „mămăligă” este dezbătută, unele teorii sugerând că provine din macedo-română, „mumalig” însemnând „mama”. Termenul are denumiri similare în sârbă, croată, ucraineană, slovacă și poloneză.
Interesant este că primii care au preparat o formă de mămăligă au fost populațiile din America Centrală, care au cultivat primii porumbul. Era culmea să fie altfel. Astfel, mămăliga din făină de porumb este un exemplu de adaptare și inovație culinară, reflectând evoluția gastronomiei românești și influențele interculturale.
Sursa: DespreLume.ro
