În panteonul legendelor universale, Robin Hood strălucește ca un astru neegalat al haiduciei. Renumit pentru filozofia sa de redistribuire a bogăției, luând de la cei avuți pentru a dărui celor nevoiași, acest personaj emblematic transcende granițele dintre mit și realitate, provocând dezbateri aprinse în rândul istoricilor cu privire la existența sa tangibilă în Evul Mediu.
De-a lungul secolelor, Robin Hood a captivat imaginația a nenumărate generații, devenind un arhetip cultural omniprezent. Din paginile literaturii clasice până la ecranele cinematografelor, din benzile desenate până la capodoperele artelor plastice, acest haiduc fără pereche și-a croit drum în inimile oamenilor din întreaga lume.
Scriitorii romantici ai secolului al XIX-lea, precum Henry Gilbert și Walter Scott, l-au ancorat pe Robin Hood în tumultuosul peisaj al Angliei medievale. Ei îl plasează la cumpăna dintre secolele XII și XIII, în epoca tumultuoasă a domniilor lui Richard Inimă de Leu și a fratelui său, regele Ioan.
Sub pana acestor autori, Robin Hood s-a metamorfozat într-un simbol al dreptății sociale și al luptei împotriva opresiunii feudale. Portretizat ca un nobil rebel, el întruchipează idealurile cavalerești ale loialității față de Richard Inimă de Leu – el însuși o figură idealizată – și ale compasiunii față de cei oprimați.[sursa]
În contrast marcant, antagoniștii săi tradiționali – prințul John, viitorul rege Ioan, nemilosul șerif de Nottingham și o pleiadă de nobili rapace – reprezintă forțele tiraniei și ale lăcomiei împotriva cărora luptă neînfricat haiducul din Sherwood.
Această narațiune fascinantă a stârnit curiozitatea cercetătorilor, care continuă să dezbată dacă Robin Hood a fost un personaj pur fictiv sau dacă, în spatele legendei, se ascunde o figură istorică autentică. Această enigmă persistentă adaugă un strat suplimentar de mister și fascinație mitului lui Robin Hood, menținându-l viu în conștiința colectivă.
Robin Hood: erou legendar sau simbol social?
Pentru specialiști, este clar că Robin Hood din operele literare de după secolul al XIX-lea și chiar de mai înainte este o invenție. Ne referim aici la faptele și la comportamentul său de haiduc romantic din anii 1800. Însă, cercetând documentele vremii, o parte dintre specialiști au ajuns la concluzia că există un sâmbure de adevăr în povestea lui Robin Hood.[sursa]
Se pare că a existat un proscris legendar real, de la care a pornit întreaga poveste, înfrumusețată apoi de autorii de legende, romane cavalerești sau din perioada romantismului.
Acest proscris apare în poveștile populare din secolele XIV-XV. Prima mențiune apare în lucrarea lui Piers Plowman din anul 1377. Mai târziu, în anul 1521, povestea în forma cunoscută astăzi a proscrisului din Sherwood, prezentat ca un arcaș celebru și însoțitor al regelui Richard Inimă de Leu, apare în „History of Greater Britain” a lui John Major.
Între secolele XIV și XVI au circulat și alte povești cu aventurile lui Robin Hood. De asemenea, există documente ale curților judecătorești din Anglia secolelor XII-XIII care menționează tâlhari cu diferite nume precum Robehod, Rabunhod sau variații ale acestora.
Studiile specialiștilor au concluzionat că aceste denumiri nu se refereau la numele unei persoane, ci la statutul său social. Cu alte cuvinte, aceste epitete erau folosite pentru proscrișii și tâlharii care operau în pădurile din Sherwood și Barnsdale, în sudul comitatului York. Acești „Robin Hood” erau considerați de legiuitorii vremii drept tâlhari la drumul mare, vrednici de spânzurătoare.