Jurnalul Regional Flux de stiri in timp REAL – Moldova, Iasi, Pascani
Furtul este o „meserie” veche, probabil la fel de veche ca lumea însăși, iar furturile operelor de artă reprezintă o metodă riscantă dar sigură pentru îmbogățirea hoților.
De-a lungul timpului, hoții au folosit metode ingenioase, controversate și uneori chiar amuzante pentru a sustrage opere de artă din muzee. Multe dintre aceste jafuri au rămas în istorie, iar în numeroase cazuri, obiectele furate nu au mai fost niciodată recuperate.
Ads.
Infiltrarea sub acoperire – o metodă clasică
Una dintre cele mai frecvente strategii folosite de hoți este infiltrarea sub acoperire, prin care infractorii se prezintă drept vizitatori sau chiar angajați ai muzeului.
Un exemplu celebru este jaful de la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston, comis în anul 1990. Hoții s-au deghizat în ofițeri de poliție pentru a păcăli paznicii, pe care i-au legat și închis în subsolul muzeului. În doar 81 de minute, au reușit să fure 13 opere de artă, inclusiv lucrări semnate de Vermeer și Rembrandt, cu o valoare estimată la 500 de milioane de dolari. Până în prezent, aceste capodopere nu au fost recuperate.[sursa]
Furturile operelor de artă: exploziile și intrările forțate – tactici brutale, dar eficiente
Un alt aspect interesant al furturilor de artă este implicarea angajaților muzeelor.
Potrivit FBI, aproximativ 89% dintre jafurile din muzee sunt „inside jobs” – adică furturi comise cu ajutorul unor persoane din interior. Angajații au acces la informații esențiale despre sistemele de securitate și programul personalului, ceea ce poate facilita furturile.
Un exemplu notoriu este cazul Muzeului de Artă Modernă din New York (MoMA), unde, în anii ’70, mai multe lucrări valoroase au fost furate. Investigațiile au arătat că hoții cunoșteau programul de securitate și momentele în care muzeul era mai puțin păzit – indicii clare că jaful fusese facilitat de cineva din interior. Un alt caz celebru este cel al Muzeului Național al Naturii din Washington D.C. (2004), când un fost angajat a orchestrat un jaf complex, folosindu-se de informațiile obținute în perioada în care lucrase acolo.
În România, furturile misterioase de la Muzeul Național Peleș ridică semne de întrebare cu privire la posibila implicare a angajaților. În iulie 2023, a fost semnalată dispariția unei cești de cafea dintr-un serviciu de porțelan ce purta emblema regelui Carol al II-lea. Aceasta fusese expusă într-o încăpere nesupravegheată video, în cadrul vernisajului „Vânători regale”, iar bănuielile s-au îndreptat mai degrabă spre un angajat decât spre un vizitator. Există speculații că obiectul ar fi fost spart din greșeală, iar făptașului i-ar fi fost teamă să recunoască incidentul.
Tot la Peleș, în anul 2014, mai multe pahare aparținând Reginei Maria, obiecte de patrimoniu de mare valoare, au fost la un pas de a fi aruncate la gunoi. Acestea fuseseră acoperite accidental cu ambalaje destinate eliminării, însă au fost salvate în ultimul moment. Un alt caz suspect a avut loc în anul 2013, când un vas cu picior din metal argintat a dispărut fără urmă. Ancheta a inclus teste poligraf și o reconstituire la Ploiești, însă obiectul nu a fost recuperat.
Un furt legendar: celebra „Mona Lisa”
Unul dintre cele mai celebre furturi de artă din istorie a fost comis în anul 1911, când Vincenzo Peruggia, un italian care lucrase la muzeul Luvru, a reușit să fure celebrul tablou „Mona Lisa” al lui Leonardo da Vinci. Considerând pictura o comoară națională italiană, Peruggia a rămas ascuns în muzeu după închidere, a luat tabloul și l-a scos din clădire sub haine, fără a fi observat.
Motivația sa a fost o combinație de naționalism și dorință de câștig financiar. Deși a reușit să ascundă pictura timp de doi ani, a fost prins când a încercat să o vândă unui dealer de artă din Florența. Paradoxal, furtul a transformat „Mona Lisa” într-o senzație internațională și i-a sporit considerabil notorietatea.
Soarta tristă a operelor furate
Continuare pe descoperiri.ro
