Google duce inteligența artificială în spațiu. Compania lansează primul satelit care pregătește centrele de date ale viitorului

Peste doar câteva zile, o întrebare adresată inteligenței artificiale ar putea primi răspuns nu dintr-un centru de date aflat pe Pământ, ci de la un calculator care orbitează planeta. Google se pregătește să lanseze primul său satelit experimental capabil să ruleze modele AI în spațiu, într-un test care ar putea deschide drumul către centre de date alimentate aproape permanent de energia Soarelui.

Ads

Satelitul, de dimensiunea unui frigider și botezat MVP, urmează să fie lansat joi, 1 octombrie, de la baza Vandenberg din California, la bordul unei rachete Falcon 9 a SpaceX, potrivit The New York Times. Experimentul face parte dintr-un proiect Google numit Suncatcher, care în traducere înseamnă „prinzătorul de soare”. Este primul pas concret către o idee care până de curând părea desprinsă din literatura SF: mutarea unei părți din infrastructura necesară inteligenței artificiale în spațiu.

De ce vrea Google să mute centrele de date în spațiu

Inteligența artificială are nevoie de cantități uriașe de putere de calcul, iar aceasta înseamnă, inevitabil, un consum foarte mare de electricitate. Centrele de date în care rulează modelele AI sunt clădiri pline cu servere care funcționează permanent și trebuie, în același timp, alimentate cu energie și răcite. Pe măsură ce utilizarea inteligenței artificiale crește, companiile tehnologice au nevoie de tot mai multe asemenea facilități.

Construirea lor pe Pământ vine însă cu probleme. Pe lângă necesarul uriaș de electricitate, centrele de date pot consuma cantități importante de apă pentru răcire și pot pune presiune pe rețelele electrice locale. În unele regiuni, proiectele întâmpină și opoziția comunităților din apropiere.

Spațiul oferă o alternativă tentantă. Energie solară abundentă și posibilitatea de a amplasa infrastructura de calcul departe de zonele locuite. Ideea centrelor de date orbitale a atras în ultimii ani atenția mai multor nume importante din industria tehnologică, printre care Elon Musk, Jeff Bezos și Sam Altman.

Ce va face, de fapt, satelitul Google

MVP nu este un centru de date în miniatură, ci un laborator orbital. La bord se află patru cipuri dezvoltate de Google pentru inteligență artificială. Împreună, acestea oferă aproximativ puterea de calcul a unui singur server dintr-un centru de date convențional.

Panourile solare ale satelitului vor produce aproximativ un kilowatt de energie, o cantitate comparabilă cu cea consumată de un uscător de păr. Pentru Google, miza nu este însă performanța brută, ci să afle dacă cipurile AI pot funcționa suficient de bine în condițiile dificile din spațiu.

În timpul experimentului, satelitul va procesa întrebări simple adresate Gemini, asistentul AI al Google. Misiunea activă este programată să dureze aproximativ un an, iar satelitul ar putea rămâne pe orbită până la șase ani. Ulterior, orbita sa va coborî treptat, iar aparatul ar urma să ardă la reintrarea în atmosfera Pământului.

Pot cipurile AI să supraviețuiască radiațiilor din spațiu

Radiațiile cosmice pot afecta circuitele electronice și pot provoca erori de calcul. Calculatoarele lucrează cu biți, reprezentați prin 0 și 1, iar o particulă energetică poate modifica accidental starea unui bit, transformând un 0 în 1 sau invers.

Pentru a afla cât de vulnerabile sunt cipurile sale, Google le-a testat în februarie 2025 într-un laborator nuclear din California. Cu ajutorul unui accelerator de particule, procesoarele au fost expuse unei doze de radiații comparabile cu cea pe care ar putea-o primi în aproximativ cinci ani petrecuți în spațiu.

Rezultatele au fost suficient de bune pentru ca proiectul să continue. În multe dintre situațiile în care apăreau erori, repornirea cipurilor era suficientă pentru revenirea la funcționarea normală.

Cum răcești un calculator acolo unde nu există aer

Una dintre cele mai dificile probleme nu este alimentarea cu energie, ci eliminarea căldurii. Pe Pământ, serverele pot fi răcite prin sisteme care folosesc aer sau lichide. În vidul spațiului, un ventilator obișnuit nu poate evacua căldura în același mod, pentru că nu există aer pe care să îl pună în mișcare.

Inginerii Google au conceput în schimb un sistem alcătuit din mai multe materiale cu conductivitate termică ridicată. Cipurile sunt conectate termic, prin pastă specială și straturi de aluminiu și cupru, la un radiator care transportă și elimină căldura prin radiație.

Soluția are însă limite serioase. Cipurile pot funcționa la capacitatea prevăzută numai aproximativ 15 minute consecutiv, după care trebuie oprite pentru a se răci. În aceste intervale scurte, Google intenționează să le pună să proceseze solicitări simple pentru Gemini.

Cine a avut ideea proiectului Suncatcher

Proiectul a pornit de la Blaise Aguera y Arcas, vicepreședinte Google și cercetător în domeniul inteligenței artificiale. În urmă cu aproximativ trei ani, acesta a participat la o discuție despre cantitatea tot mai mare de energie necesară sistemelor AI și a ajuns la concluzia că, pe termen lung, o parte din infrastructura de calcul ar putea fi mutată în spațiu.

Ideea îl urmărea însă de mult mai mult timp. „Mi-a stat în minte de când eram copil”, a povestit el. James Manyika, vicepreședinte senior pentru cercetare la Google, a fost inițial sceptic, dar a acceptat finanțarea unor experimente pentru a vedea dacă tehnologia are măcar șanse să funcționeze.

În mai 2025, proiectul a ajuns în fața directorului general Sundar Pichai. La întâlnire a participat și cofondatorul Google, Sergey Brin, iar conducerea companiei a aprobat continuarea planului.

Când ar putea exista un centru de date adevărat pe orbită

Google temperează așteptările. MVP este doar începutul unui proces care ar putea dura mulți ani. „Nu ne așteptăm, ca să fiu perfect sincer, să avem ceva util și funcțional în următorii câțiva ani”, a declarat James Manyika. El compară proiectul cu primele cercetări Google în domeniul mașinilor autonome, unde au fost necesari aproximativ 15 ani pentru ca experimentele inițiale să ajungă la aplicații comerciale.

Specialiștii din afara companiei sunt la fel de prudenți. Brandon Lucia, profesor de inginerie la Universitatea Carnegie Mellon, avertizează că diferența dintre funcționarea unui singur satelit și construirea unei întregi infrastructuri orbitale este enormă. „Dacă faci asta la scară mare, apar probleme inginerești suplimentare. Sunt ape neexplorate”, spune el.

Cât ar costa un centru de date construit în spațiu

Google nu a dezvăluit bugetul proiectului Suncatcher, iar transportarea unor cantități mari de echipamente pe orbită rămâne extrem de costisitoare. Compania estimează însă că situația s-ar putea schimba odată cu reducerea prețului lansărilor spațiale. În scenariile analizate de Google, undeva spre jumătatea anilor 2030, costul unui centru de date orbital ar putea deveni comparabil cu cel al construirii unei infrastructuri similare pe Pământ.

Satelitul MVP a fost realizat împreună cu Planet Labs, companie specializată în imagini satelitare și în care Google a investit.

Inițial, experimentul trebuia să ajungă pe orbită în 2027. Compania a decis însă să accelereze proiectul și să accepte riscuri mai mari pentru a efectua primul test mai devreme. În loc să proiecteze un satelit complet nou, inginerii au instalat cipurile AI pe o platformă existentă.

Cum ar arăta un adevărat centru de date în spațiu

Compania intenționează ca anul viitor să lanseze încă doi sateliți experimentali. Pe termen mai lung, cercetătorii studiază posibilitatea unor flote formate din peste 80 de sateliți care să zboare foarte aproape unul de altul și să comunice permanent, împărțind sarcinile de calcul asemenea serverelor dintr-un centru de date terestru.

Google analizează inclusiv construirea unui satelit special conceput pentru asemenea operațiuni, cu dimensiuni care ar putea ajunge la lungimea unui teren de fotbal.

Obiectivul este ca, în locul unui singur calculator aflat pe orbită, zeci de platforme să funcționeze împreună ca o singură infrastructură uriașă de calcul.

Va ajunge Gemini să ne răspundă din spațiu

Tehnologia este încă departe de acel punct, iar Google se așteaptă ca drumul până acolo să includă numeroase eșecuri. Travis Beals, coordonatorul proiectului, spune că tocmai problemele întâlnite în timpul experimentelor vor arăta companiei ce trebuie schimbat.

„Dacă, peste cinci ani, tot ce am făcut a funcționat perfect, înseamnă probabil că nu ne-am asumat destule riscuri și nu am învățat cât am fi putut”, spune el.

Ținta finală este însă mult mai ambițioasă decât acest prim satelit. Dacă tehnologia va deveni suficient de ieftină și de fiabilă, o parte din infrastructura care alimentează viitoarele sisteme AI ar putea părăsi Pământul.

Iar dacă proiectul Suncatcher va ajunge vreodată la maturitate, utilizatorul nici nu ar trebui să observe diferența: va pune o întrebare pe telefon sau pe computer, iar o parte din calculele necesare răspunsului s-ar putea desfășura la sute de kilometri deasupra planetei.