Grecia și Turcia ar putea provoca primul război între state membre NATO. Tensiunile dintre cele două forțe armate au crescut

În ultimii ani, legăturile dintre Atena și Ankara s-au deteriorat până la punctul în care unii cred că ar putea izbucni un război între ele.

Cele două state ocupă un teritoriu important din punct de vedere strategic în sud-estul Europei și dispun de două dintre cele mai mari armate ale NATO, ceea ce face ca miza unei potențiale ciocniri să fie mult mai mare.

Din cauza tensiunilor persistente cu Turcia, Grecia a fost unul dintre puținii membri NATO care a menținut cheltuielile de apărare peste obiectivul de 2% din PIB al alianței. În 2022, cheltuielile de apărare ale Greciei au fost cele mai mari din alianță ca pondere din PIB, notează Business Insider.

Grecia pune accent, în special, pe forța sa aeriană și pe flota navală

Deși o mare parte din cheltuielile de apărare ale Greciei au mers în mod tradițional către costurile de personal, achizițiile semnificative de echipamente în cadrul actualei sale administrații, care a preluat mandatul în iulie 2019, au făcut ca Grecia să fie, de asemenea, unul dintre cei mai mari cheltuitori de hardware din cadrul alianței. (NATO solicită, de asemenea, ca 20% din cheltuielile de apărare ale membrilor să fie destinate achizițiilor și modernizărilor de echipamente).

Grecia pune un accent puternic pe forța sa aeriană și pe flota navală, în special.

Din 2020, a achiziționat 24 de avioane Rafale de fabricație franceză, avioane de luptă multirol de generație 4,5, considerate foarte capabile și superioare din punct de vedere tehnologic oricărui avion turcesc. De asemenea, Atena modernizează 84 dintre avioanele sale F-16 la cea mai recentă configurație Viper și a solicitat să se alăture programului F-35.

Grecia intenționează să cumpere șapte elicoptere de luptă antisubmarin MH-60R și a instalat o versiune a sistemului israelian Iron Dome deasupra insulelor sale din estul Mării Egee. Sistemul este adaptat pentru a contracara flota mare de drone a Turciei.

Pe frontul naval, Grecia a cumpărat trei fregate FDI HN din Franța, cu opțiunea pentru o a patra. De asemenea, se află în etapele finale de selectare a încă patru corvete pentru marina sa navală deja considerabilă.

Grecia menține cea mai mare forță de tancuri dintre membrii europeni ai NATO – deși o parte sunt modele mai vechi – și are una dintre cele mai mari forțe de artilerie de pe continent.

Turcia, doua cea mai mare forță de tancuri și artilerie din NATO

De partea cealaltă, Turcia are a doua cea mai mare armată și a doua cea mai mare forță de tancuri și artilerie din NATO, după SUA.

Forța aeriană turcă este comparabilă cu cea a Greciei, dar rămâne cu un pas în spate la acest capitol, din cauza expulzării Ankarei din programul F-35, a reținerii de către SUA a cererii Turciei de modernizare a F-16 și a concedierii a sute de piloți turci în urma unei tentative de lovitură de stat din 2016.

Cu toate acestea, industria turcă a dronelor și aeronavele pe care le produce sunt printre cele mai bune din NATO. Potrivit  știrileprotv.ro, dronele TB-2 Bayraktar fabricate în Turcia au primit o atenție semnificativă pentru rolul lor în războiul din Ucraina.

Turcia are, de asemenea, una dintre cele mai mari marine militare din NATO, cu un număr considerabil de nave de luptă și o flotă de debarcare mare. Ankara intenționează să își consolideze flota cu cel puțin patru și până la șapte fregate de război antiaerian care vor înlocui navele mai vechi.

Marina turcă așteaptă, de asemenea, livrarea a șase submarine de tip 214 de fabricație germană, care ar putea înclina echilibrul naval în Marea Egee, deoarece Grecia are patru submarine de tip 214.

Cheltuielile de apărare ale Turciei sunt semnificativ mai mici decât cele ale Greciei, în termeni procentuali, dar Turcia beneficiază de faptul că are o economie mai mare și planifică creșteri anuale ale cheltuielilor de apărare până în 2024. Președintele turc Recep Tayyip Erdogan (foto, dreapta) a anunțat recent un supliment de 26 de miliarde de dolari în cheltuielile de apărare pentru 2023.

Această concentrare a puterii de foc ar face ca orice conflict să fie mai mortal, iar o criză locală ar putea escalada rapid.

Șeful Statului Major al armatei grecești, generalul Konstantinos Floros, a declarat, în 2020, că „nicio criză” nu va fi „izolată din punct de vedere geografic”, o inversare a politicii anterioare a Greciei.

Grecia și Turcia, aproape de război în trecutul recent

Cele două state s-au ciocnit în timpul invaziei Turciei în Cipru în 1974, iar un conflict a fost evitat la limită în timpul crizei de la Imia din 1996. În 2020, fregatele grecești și turcești s-au duelat în timpul unui conflict în Mediterana de Est.

Ambele țări au pierdut avioane de vânătoare și piloți în confruntări deasupra Mării Egee de est, iar fiecare parte o acuză în mod regulat pe cealaltă de survolarea teritoriului lor în zonă.

Printre disputele lor se numără Ciprul divizat și înarmarea migranților, dar cea mai mare parte a tensiunilor lor se concentrează pe insulele din Marea Egee și din estul Mării Mediterane.

Grecia, invocând Convenția ONU privind dreptul mării (UNCLOS), susține că sutele sale de insule din Marea Egee îi conferă drepturi asupra mării teritoriale și a zonei economice exclusive. Turcia nu a semnat UNCLOS și pretinde că insulele nu au aceleași drepturi teritoriale ca și continentul.

Parlamentul Turciei a autorizat o declarație de război dacă Grecia își extinde apele teritoriale din Marea Egee de la 6 mile marine, cât are în prezent, până la 12 mile, cât permite UNCLOS.

Turcia cere, de asemenea, ca Grecia să demilitarizeze insulele din estul Mării Egee, argumentând că Atena a încălcat limitele tratatului privind echipamentele militare care pot fi desfășurate pe aceste insule. Atena spune că echipamentul este în scopuri defensive.

UE și SUA, de partea Greciei în problema insulelor

Erdogan a declarat în septembrie că Grecia „ocupă” insulele și că „vom face ceea ce este necesar” atunci când va fi cazul. Premierul grec Kyriakos Mitsotakis (foto, stânga) a declarat câteva zile mai târziu că nu se va ajunge niciodată la război, dar că dacă Ankara va ataca „va primi un răspuns absolut devastator”.

Amențările celor doi oficiali au scop politic, deoarece atât Erdogan, cât și Mitsotakis vor avea alegeri în vara anului viitor.

Observatorii spun că NATO este capabilă să gestioneze tensiunea așa cum a făcut-o și în trecut, dar se pare că reaua voință dintre doi dintre cei mai importanți membri ai alianței va continua. (UE și SUA susțin Grecia în problema insulelor, ceea ce Turcia consideră că este un favoritism).

Dialogul politic este în mare parte înghețat, dar miniștrii Apărării din cele două țări s-au întâlnit în timpul unui summit NATO la 14 octombrie, în încercarea de a detensiona situația.

Ulterior, ministrul turc al Apărării a declarat că este „important ca disputa” să fie „rezolvată fără intervenția unor terțe părți”. Ministrul grec al Apărării a declarat că „atâta timp cât există o amenințare la adresa suveranității teritoriale, aceasta face zadarnică orice încercare de comunicare”.