Istoria Holocaustului predată în școli: „Există profesori antisemiți”

Marcel Bartic este cadru didactic la Liceul Teoretic Little London din Voluntari, județul Ilfov. Predă istoria la clase de gimnaziu și liceu și este coordonatorul mai multor proiecte care promovează toleranța, acceptarea diversității și gândirea critică.

Are un interes deosebit pentru tematica legată de Holocaust și, în general, pentru studiul practicilor și suportul ideologic al statelor totalitare.

Ce prevede curriculum-ul despre predarea Holocaustului?

În școala românească s-au făcut, în ultimii ani, pași importanți în această direcție. Holocaustul este studiat încă din clasa a VII-a iar elevii de liceu au posibilitatea, în plus față de programa școlară, a unui opțional intitulat “Istoria evreilor. Holocaustul”.

Sugestiile metodologice sunt generoase, exprimând interesante posibilități  inter și transdisciplinare oferite profesorului de istorie.

Sunt facilitate nu doar cunoașterea și înțelegerea istoriei recente ci și dezvoltarea unor atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți.

​Cum receptează elevii tematica predată?

Temele provocate de acest  segment al istoriei contemporane declanșează, fără doar și poate, un interes special din partea elevilor.

Absurdul, tragismul, dramele care circumscriu istoria Holocaustului impresionează și provoacă emoție, înlesnind profesorului transmiterea unor valori precum empatia, compasiunea și implicarea civică.

E adevărat, rolul cadrului didactic este unul esențial. Nu doar conținuturile discutate la oră au relevanță în această discuție, ci și atitudinea, angajamentul profesorului în susținerea unor astfel de teme.

Să recunoaștem, dacă acestea ar fi o dominantă a sistemului nostru de învățământ, nu am vedea în spațiul public un număr atât de mare de tineri atrași de ideologiile de extremă dreaptă și de discursul totalitar.

Ceva din felul în care noi ca profesori abordăm aceste teme nu funcționează. Dacă noi nu vom ști să ne asumăm istoria Holocaustului, impactul asupra tinerei generații va fi zero.

Va ajunge un curs, ca oricare altul, expediat într-un ungher al memoriei colective, îngropat în indiferență. Ceea ce, din nefericire, cred că se întâmplă deja în cele mai multe din școlile românești.

Din câte cunoașteți, cât de respectat este curriculum-ul în privința predării Holocaustului?

Cred că în școlile din România există tendița de a eluda responsabilitatea statului român în ceea ce privește Holocaustul.

Sunt convins  că se vorbește la clasă despre atrocitățile care au precedat și marcat cel de-al doilea război mondial pentru că, până la urmă, o impun programele școlare.

Mă îndoiesc  însă că se pune accent și pe rolul jucat de statul român, mareșalul Antonescu, de  soldații, ofițerii armatei române, de civilii implicați în pogromuri sau deportările în Transnistria.

Din discutii cu alți profesori de istorie ați aflat de reticențe cu privire la predarea Holocaustului în România?

Nu am nici o îndoială că există dascăli cu convingeri antisemite și care încearcă să prezinte perioada exclusiv din perspectiva convingerilor lor personale, ignorând sursele istorice.

„Cred în actul educațional de vocație, făcut cu pasiune și convingere, având misiunea schimbării lumii de astăzi într-una mai bună.” – Marcel Bartic

Mă îndoiesc că se vorbește despre Poraimos, holocaustul romilor. Reticențele unor profesori de istorie cu privire la această perioadă vin tocmai din neînțelegerea și neasumarea responsabilității ce revine statului român.

Am constatat, de asemenea, că se ignoră vinovăția martorilor, a oamenilor obișnuiți, spectatori pasivi, indiferenți la grozăviile cauzate de deportări și legislația discriminatorie.

Aveți planuri de a invita vorbitori la cursuri de istorie a Holocaustului?

Am avut ocazia, în anii din urmă, de a-l avea ca invitat pe scriitorul Oliver Lustig, supraviețuitor al lagărului de exterminare de la Auschwitz..

Este evident că impactul asupra copiilor a fost unul uriaș și e de la sine înțeles că m-aș bucura să mai am ocazia de a repeta experiența.

Mai mult, mi-as dori să reușesc să aduc în fața elevilor mei și reprezentanți  ai romilor deportați în Transnistria.

De ce este important ca adolescenții de azi să știe despre Holocaustul din România?

Cunoașterea problematicii Holocaustului aduce adolescenților o înțelegere profundă a lumii în care trăim.

Sunt, din nefericire, o generație care evoluează sub semnul unei crize de valori și în care compasiunea, toleranța și chiar susținerea ideii de regim democratic își găsesc tot mai greu locul în universul preocupărilor lor cotidiene.

Istoria recentă a demonstrat că pericolul statului totalitar nu a dispărut și ar fi o greșeală să credem că el a rămas doar în manualele  de istorie.

Naționalismul exacerbat și fundamentalismul religios sunt pericole reale pentru societatea românească și anunță o renaștere a gândirii de tip totalitar.

Elevii au nevoie de instrumente care să le stimuleze gândirea critică, discernământul științific, etic și moral, iar istoria Holocaustului oferă din plin astfel de ocazii.