Jurnalul Regional Flux de stiri in timp REAL – Moldova, Iasi, Pascani
Agentul de poliție Andrada Voicu din Pașcani, cea care a apărut în atenția mass mediei naționale dar și autorităților de stat după ce a suferit un accident rutier în timp ce se afla în misiune, a postat pe rețeaua de socializare o poezie cu versuri dure ce scoate în evidență problemele cu care se confruntă la ora actuală societatea românească. „Atârnăm de-un fir de ață./#rezistăm, dar ce folos, /Când suntem mințiți pe față
Și toate-s cu susu-n jos?” este începutul liric ai pășcănencei.
Sursa foto: Facebook
La începutul lunii aprilie a anului trecut, agentul de poliție a fost la un pas de moarte după ce pe ruta de ocolire a suburbiei Blăgești – Pașcani, au fost implicate o mașina de Poliție și o autoutilitară. În afară de tânăra de 26 de ani, se mai afla în mașină colegul său de 44 ani. În urma unei depășiri cele două autoturisme au intrat în coliziune iar cel mai mult de suferit a avut agentul Andrada Voicu. Pe lângă rănile grave suferite, tatăl agentei a suferit un șoc, decedând mai apoi. Mașina MAI în care se aflau cei doi, o Dacie Supernova, nu avea dotările necesare de bază pentru a-i proteja pe cei din interior în cazul unui accident. Din acest motiv, poliţista din Paşcani a postat pe Facebook faptul că maşinile MAI sunt „maşinile morţii”, și a criticat constant sistemul din România.
Iată postarea:
Atârnăm de-un fir de ață.
#rezistăm, dar ce folos,
Când suntem mințiți pe față
Și toate-s cu susu-n jos?
Și murim de frig și sete
Și ne trec prin corp fiori
Când ni se citesc pamflete
Cu și despre infractori.
Plângem și ne cerem dreptul
De-a trăi civilizat,
Însă nu-i emis decretul-
Cică trebuie semnat.
Cine morții voștri sunteți,
Să vă bateți joc de noi?
Și de ce tot voi vă plângeți
Când vă batem cu noroi?
Voi nu meritați nici țara
Și nici apa ce o beți
Colcăiți de haimanale
Și corupți cu epoleți!
Colcăiți de-atâta fală
Și ieșiți pe post trumfași,
Când de fapt, băgăm de seamă,
Sunteți „decât” proști și lași.
Ne-ați furat dreptul la viață!
Cine dracu’ sunteți voi,
Să ne râdeți nouă-n față,
Și să ne huliți pe noi?
Ia stați jos și luați aminte:
România nu-i a voastră!
Profitați de bunătatea
Și de neputința noastră
Ne-ați mâncat pe dinăuntru
Și ne-ați pus în inimi smoală,
Ați venit aici cu gândul
Să vă transformați în boală.
Ați și reușit, pesemne,
Să îmbolnăviți poporul
Însă azi, poporul geme
Când își vede tricolorul.
Doar atât ne mai rămâne:
Să ne luăm în piept cu boala
Hai, deșteaptă-te, române,
Că ne fură ăștia țara!
