Jurnalul Regional Flux de stiri in timp REAL – Moldova, Iasi, Pascani
Pe 29 iunie îi sărbătorim pe Sfinții Petru și Pavel, apostolii care au adus cuvântul lui Hristos la Roma, în inima lumii păgâne, sfidând prigoana lui Nero. Formidabila cavalcadă pașnică, declanșată de Pogorârea Sfântului Duh, prin care Creștinismul a cucerit lumea în mai puțin de o sută de ani, i-a avut în prima linie pe cei treisprezece apostoli (Iuda fusese înlocuit de Matia, iar celor doisprezece li s-a adăugat ulterior Pavel). Iar dintre aceștia, lui Petru și Pavel Biserica le arată o recunoștință specială, dedicându-le unul dintre cele patru posturi mari de peste an.
Nu se pot închipui doi oameni mai deosebiți: Petru se trăgea din Betsaida, un sat sărac de pescari de pe malul Mării Galileii, Pavel era din Tars, un înfloritor centru cultural al antichității, din regiunea Ciliciei, la vreo 15 kilometri de țărmul Mediteranei.
Schimbătorul Petru și neclintitul Pavel
Petru era un pescar fără carte, om simplu și cam bolovănos, Pavel un intelectual rafinat, discipol al celebrului rabin Gamaliel.
Petru era „cam crunt la ochi”, Pavel era „vesel la căutătură”, după cum îi prezintă Sinaxarul.
Petru era „drept la stat”, Pavel era „puțin cam scurt la trup”.
Petru avea o fire schimbătoare, trecând rapid de la blândețe la accese de furie, și de la gesturi de mare curaj la momente de lașitate: când este arestat Iisus în Grădina Ghetsimani, apostolul pune imediat mâna pe sabie și îi taie urechea soldatului Malthus; dar, peste puțin timp, același Petru se va lepăda de Iisus de trei ori într-o noapte și teama îl va ține departe de Cruce, pe Golgota).
Pavel, însă, era de o consecvență nezdruncinată, atât în rău, cât și în bine. Înainte de revelația avută pe Drumul Damascului, când a fost orbit de o lumină puternică și a auzit glasul Mântuitorului întrebându-l: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?”, a fost un dușman înverșunat al creștinilor. Între altele, Pavel a fost cel care a păzit hainele ucigașilor Sfântului Ștefan, pe care aceștia le dezbrăcaseră pentru a arunca mai în voie cu pietre. După convertire, însă, Pavel va deveni teoreticianul creștinismului, cele 14 epistole ale sale alcătuind un sistem filosofic perfect unitar. Mai multe pe evz.ro
