Șoselele de vis spre marile lacuri din România: Clisura Dunării, Transalpina, Cheile Bicazului

Cele mai spectaculoase lacuri de acumulare din România se află în mijlocul unor peisaje de poveste și sunt înconjurate de șosele legendare, care pot face din călătoria spre destinațiile turistice o aventură de neuitat.

Ads.

Călătoria pe malul celui mai mare lac de acumulare din România oferă priveliști impresionante și ar dura, pe jos, câteva zile.

Lacul de acumulare Porțile de Fier I, este de fapt, un sector de aproape 130 de kilometri al Dunării, unde nivelul fluviului a fost înălțat, iar albia sa a fost lărgită cu câteva zeci de metri pentru a asigura volumul de apă necesar celei mai mari hidrocentrale din România și pentru a înlesni navigația navelor de mari dimensiuni, prin spectaculoasele „cazane” ale Dunării.

Locul unde Dunărea a fost „îmblânzită”

Lacul Porțile de Fier I a fost amenajat în anii ’60, în urma unui proiect conceput de ingineri români și sârbi. Acumularea are o suprafață de 700 de kilometri pătrați și o lungime de 130 de kilometri. Ea începe de la barajul Porțile de Fier, construit în localitatea Gura Văii (lângă Drobeta-Turnu Severin), și ajunge în amonte până în zona localității românești Baziaș și a orașului Golubac din Serbia.

Timp de aproape un deceniu mii de români și sârbi au muncit la construcția Sistemului Hidroenergetic și de Navigație de pe Dunăre. Amenajarea fluviului aducea beneficii economice importante celor două țări, hidrocentrala fiind proiectată la o capacitate de 1.200 MW. Lacul de acumulare a rezolvat și problemele de navigație prin Cazanele Dunării, un defileu de nouă kilometri unde trecerea vaselor mari era extrem de dificilă.

Piatra de temelie a hidrocentralei Porțile de Fier a fost așezată la 7 septembrie 1964, iar lucrările la baraj au demarat simultan, atât pe malul sârbesc al Dunării, cât și pe cel românesc, fiind legate printr-un pod provizoriu între localitățile Gura Văii și Sip. Peste 20.000 de muncitori au muncit la construcția barajului, a ecluzelor și a centralelor. Opt ani mai târziu, în 15 mai 1972, președinții Nicolae Ceaușescu și Iosif Broz Tito au inaugurat Sistemul Porțile de Fier I.

Ada Kaleh și Orșova veche, dinamitate

Sistemul Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I a pecetluit soarta unor vechi așezări de pe malurile Dunării. Noul lac de acumulare a scufundat în anii ’60 insula Ada Kaleh, situată în apropiere de Orșova și Drobeta-Turnu Severin, locuită din cele mai vechi timpuri și populată atunci de circa 600 de oameni, majoritatea turci.

Mii de oameni au fost evacuați și din localitățile Orșova, Ada-Kaleh, Eșelnița, Dubova, Vârciorova, Tufări, Jupalnic, Ogradena, Tîșovița și Plavișevița. Sub presiunea timpului și a apelor, unele construcții din Orșova și de pe insula Ada Kaleh au fost demolate cu ajutorul dinamitei. Altele s-au prefăcut în moloz, lovite de proiectile și călcate de tancuri. Distrugerile au fost cuprinse în scenariul unui film românesc didactic, numit „Asaltul”, filmat în Orșova și pe Ada Kaleh.

„Și când au sosit și trupele, cu mașini de luptă, cu armament și materiale, a început ‘asaltul’ localității și totodată asaltul unor cote încă necucerite de studioul militar: filmări pe viu, de deasupra sau dedesubtul unor clădiri incendiate în mod real, aruncate în aer, lovite de proiectile reale, filmări de lângă și chiar de sub ziduri prăbușindu-se, în subsoluri năpădite de foc și fum, pe acoperișuri cutremurate de suflul exploziilor”, informa ziarul Apărarea Patriei în 1969, la apariția filmului „Asaltul”.

Continuarea pe Adevărul.ro