Părintele Constantin Necula: „Spovedania este ca o mână întinsă a lui Dumnezeu, la vreme de necaz”

Părintele spune că toți credincioșii trebuie să rememoreze Patimile îndurate de Mântuitor.

„Suntem în săptămâna Mare și fără îndoială, pentru fiecare, are o anvergură a sufletului nostru. Îmi pare rău să o spun, dar fiecare își trăiește pe măsura sufletului Săptămâna Patimilor. Dacă suntem atenți la lucrurile pământene, din nefericire, tot la spălatul geamurilor și făcutul sarmalelor. Cred că Domnul Hristos a pătimit nu pentru săptămâna asta, ci pentru toată istoria și săptămâna aceasta este  rememorăm patima sa și ne îngăduie să fim alături de El, în drum spre Golgota. Nu strângem cureaua, ci ne deschidem inimile”.

Părintele mai spune că „Spovedania este ca o mână întinsă a lui Dumnezeu, la vreme de necaz”.

„Spovedania nu ține de regimul alimentar, de raftul din frigider. Suntem chemați să trăim cu bucurie acest moment plin de har. Ne spovedim când avem nevoie. Nu ține de post. Postim ca să ne împărtășim cu Iisus Hristos. Nu outem să împărțim pâinea la toți flămânzii, dar putem să ne rugăm la  Dumnezeu pentru cei care pot să împartă pâine. Nu putem face pace în locul politicienilor, dar ne putem ruga așa, cu smerenie, ca Dumnezeu să le dea minte. Cred că pentru omul modern este important să vadă iubirea lui Hristos, să o transmită celorlalți”.

Constantin Necula a caracterizat ideea de post de dinainte de spovedanie  ca fiind o „idolatrizare” legată de ortodoxia românească, o falsă rigurozitate.

„Dacă mergeți în a 40-a zi de post, 40 de zile. Dacă mergeți în prima zi, o zi de post și, în următoarele 39 de zile, continuați postul. Cu alte cuvinte, când e de pos­tit, e de postit! Ideea aceasta cu spovedania și postul de dinainte de spovedanie este una dintre ‒ iertați-mi cu­vântul prost ‒ idolatrizările legate de Ortodoxia noastră, una dintre falsele rigorisme pe care le-am impus, pentru că sunteți ‒ și aici zic și eu, ca fiul meu, piua, că v-am prins ‒ de foarte multe ori tentați să ziceți: „nu mă duc la spovedit, pentru că am mâncat azi după-masă nu știu ce. Nu fac aia, că…”.