Tot mai mulţi ieşeni reclamă creşterea preţurilor la Protecţia Consumatorului

Florin Onofrei, şeful Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor (OPC) Iaşi, spune că “iureşul preţurilor” a fost adus, zilele trecute, la cunoştinţa prefectului judeţului Iaşi, Marian Grigoraş. Se aşteaptă o soluţie din partea autorităţilor competente, care să rezolve problema cât mai curând, precizează comisarul-şef al OPC Iaşi. “Primim zilnic astfel de reclamaţii, că preţurile au fost mărite peste noapte, şi se impun nişte măsuri în acest sens”, ne-a spus ieri Florin Onofrei. Pe de altă parte, economiştii atrag atenţia şi îndeamnă oamenii să cumpere cumpătat, fiind singura modalitate prin care preţurile ar putea fi ţinute “în frâu”. “Totuşi, dacă populaţia nu înţelege acest lucru, atunci soluţia de avarie, deşi nu sunt de acord cu ea pentru că are foarte multe dezavantaje, ar putea fi plafonarea cantităţilor. Cei mai trecuţi prin viaţă îşi amintesc o expresie ce pare o glumă, dar care descria o realitate dură: “Daţi, dom’le, câte o pungă, ca să ajungă şi la noi ăştia din fund!”, spune economistul Cristian Popescu, prodecanul Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor (FEAA) din Iaşi.

Preţurile mai mari pot atrage noi producători

Fenomenul nu ar trebui să ne surprindă, spun economiştii, întrucât criza din sănătate accentuează cererea pentru unele bunuri şi servicii, creşterile preţurilor fiind legate de deficienţele cauzate de perturbările lanţului de aprovizionare. Aşadar, cel mai important factor care a dus la creşterea bruscă a preţurilor a fost comportamentul populaţiei “care s-a repezit în magazine să îşi facă, în mod nejustificat, stocuri”, aminteşte economistul Cristian Popescu. “Vorbim despre un virus şi nu despre o calamitate naturală care să fi distrus recoltele, sau despre vreun război care să necesite rechiziţionarea unor cantităţi uriaşe de alimente”, arată Popescu. El aduce în discuţie mecanismul de ajustare relativ simplu care funcţionează în economie, subordonat legii cererii şi ofertei. Astfel, atunci când cantitatea cerută creşte, fără ca oferta să poată răspunde la acelaşi nivel, atunci preţul se majorează. “Preţul mai ridicat devine un criteriu de selecţie, deoarece la vechiul preţ erau prea mulţi care îşi doreau acea marfă insuficientă. Dacă ajustarea preţului nu ar funcţiona, atunci ar trebui alte criterii de selecţie, cum ar fi plafonarea cantităţilor sau un sistem de pile, cunoştinţe, relaţii, statul la cozi, exact cum era înainte de 1990. Dar, atenţie, faptul că preţul poate creşte are unele consecinţe aparent neprevăzute, dar foarte logice, cum ar fi atragerea de noi ofertanţi care să suplinească deficitul de ofertă”, arată economistul ieşean.

Nu este recomandat controlul preţurilor

Acesta spune că, deşi acest lucru durează ceva timp, preţurile au tendinţa să dea înapoi, atât timp cât nu se instaurează inflaţia. Însă lipsa de logică în comportamentul nostru, suprapusă peste lăcomia şi lipsa de etică a comercianţilor, au condus la creşteri alarmante de preţ, subliniază economistul. “Cum nu poate nimeni să oblige comercianţii să dea dovadă de solidaritate, bun-simţ şi civism, atunci doar noi, cumpărătorii, putem rezolva problema, revenind la un comportament normal de consum. (…) Apar idei nu tocmai bune de control al preţurilor. Este, în opinia mea, cea mai proastă decizie care s-ar putea lua. Preţurile au crescut pe tot lanţul de producţie şi aprovizionare şi, prin urmare, ar fi necesară plafonarea preţurilor la fiecare nivel, ceea ce ar provoca unele falimente şi prăbuşirea întregului flux. Rezultatul? Rafturi goale pe termen lung, şomaj, blocaje financiare şi o stare de stagnare fără ieşire. Economistul lansează un “nu” hotărât plafonării preţurilor, şi un “da” foarte rezervat limitării cantităţilor vândute către o singură persoană.
Citeste mai multe pe www.ziaruldeiasi.ro